Știți cum e, viețile și problemele fiecăruia sunt diferite. Nu ne plângem. Se întâmplă să mai pice proiecte și să descoperi că ai în realitate mai mult timp liber. Sau mai mult timp pe care să ți-l ocupi cu altceva. Tuturor li se întâmplă asta.

Dar pe lângă faptul că deseori suntem ca muștele de vin, habar nu avem de unde venim și unde mergem, noi mai avem uneori niște probleme cu care tu de acasă nu prea ai șansa să te întâlnești. Nu am vrea însă să nu participați și voi la distracție. Așadar te aducem din sufragerie, sau oriunde ești tu acum, cu noi în Guatemala.

Nu vă fură nimeni nimic din camera de hotel

Așa cum am pățit în prima noapte în Antigua. Poți să citești aici despre asta. Dacă ajungi pe aici (Antigua) evită Hostel Capitan Tom, chiar și camerele lor private. Tot în seara asta m-am găsit cu o altă tipă pe un grup de travel de afară că și ea a pățit la fel. Și ea a fost furată tot de cel pe care îl suspectam noi.

Ce altceva nu ți se întâmplă când ești acasă?

Dar știți ce nu vi se mai întâmplă? Nu vă treziți la 6 seara că nu aveți unde să stați. Cu toate că voi știați altceva.

Data trecută când am ajuns în Antigua cei de la Hostel Capitan Tom au intrat în camera noastră privată și au furat bani. Am fost frustrați atunci pentru că nu am înțeles comportamentul. Le spusesem că suntem în căutarea unui loc în care să stăm mai mult timp, deci ar fi câștigat cinstit de la noi de patru ori mai mult decât au furat. Sau chiar mai mult. Pentru voi are sens? Pentru noi nu a avut!

Cazarea fantomă

Azi, 28 Decembrie, am ajuns iar în Antigua. (pentru cei nedumeriți, România are 8 ore în avans). Căutasem cazare de data trecută. Vorbisem, negociasem, aveam numărul de contact. Am stat de vorbă cu o tanti și cu fata ei. Așa s-au prezentat. Tanti avea peste 60 de ani, îmi povestise despre fata din America. Mai lăsase la preț pentru că i s-a părut amuzant că suntem amândouă rârâite. Chiar râdeam zilele trecute cu un prieten când îi povesteam. Și zicea că e ca ajutorul de handicap rârâiala mea. Ha-ha!

În seara asta am ajuns din creierii munților, capătul Guatemalei, Lanquin, înapoi în Antigua. Exagerez puțin doar pentru că o parte din drumul spre Lanquin este offroad, drum de țară, nasol. Cel din poza de mai sus. Și deci am mers la țintă spre camera noastră. Ce vise și ce planuri aveam. Urma să fac sarmale cu tanti. Nu știu dacă înțelegeți ce departe dusesem fantezia în capul meu.

Ei na, acolo o altă tanti ne spune că ea nu știe cu cine am vorbit. Și că nu avem rezervare. Că fata asta, Claudia, e o vânzătoare care le mai aduce turiști. Dar ea nu lucrează acolo. Îi spun că am vorbit cu stăpâna. Ea îmi spune că acolo stăpân e un domn, dar care nu locuiește acolo.

Între timp, cât încercam să lămurim la recepție, i-am scris și fetei ăsteia pe whatsapp. Ne-a zis să vorbim cu mama ei, ea intră într-o ședință. WTF?! Păi noi avem numărul tău, nu al mamei tale. Adică tantia aia cu care am vorbit și care nici măcar nu era mama ei. Sau nu știm nici noi…

Am aterizat într-un serial SF cam prost. Sau în loc să ne întoarcem din Lanquin, am trecut într-un univers paralel.

Am negociat și vorbit cu oameni care nu erau angajați ai hotelului

Nu vă imaginați confuzia doamnei de la hotel, dar mai ales a noastră. Până la urmă am reușit să stabilim că am vorbit cu fata asta care le mai aduce turiști uneori și cu o mătușă. Nu am înțeles mătușa cui.

Femeia de la hotel încerca să ne facă să înțelegem că nu am vorbit, negociat sau ținut legătura cu oamenii hotelului. Noi încercam să înțelegem cum și mai ales de ce e posibil așa ceva.

Cu ce scop? Cu ce finalitate?! Ne-am urat Crăciun Fericit, la naiba! Le-am scris și i-am anunțat când și că plecăm spre Antigua. De ce nu au spus că s-a dat camera? De ce au negociat cu noi niște oameni care nu lucrează la hotelul ăla? De ce ne-au mai dat numărul de telefon? Ciudat! Foarte foarte ciudat!

Deci uite, cât ești probabil în concediu zilele astea, tu, de acasă, nu îți pui întrebări de genul ăsta. De ce ți-ai pune?

Ce facem mai departe?

Acum o să dormim. Că s-a făcut deja foarte târziu la noi și ne-am trezit foarte devreme. Mâine facem planul și vedem dacă rămânem și poimâine în Antigua, Guatemala. Dacă nu, plecăm spre El Salvador sau Nicaragua.

Să fiu sinceră, n-ar fi rău să fiu pe plajă de ziua mea.

Deci, hai, cu forțe noi de mâine! Partea bună? Cu toată agitația asta nici n-am mai avut timp să ne preocupăm cu Cancun CEO-ul vieții. Am vrut, nu am vrut, avem altele pe cap și-am depășit momentul. Și de ce amintesc? Pentru că și asta ne dă puțin planul peste cap. Stăteam atât în Antigua pentru că am fi avut de muncit la video numărul doi, voiam net bun etc.

Acum suntem liberi să ne reprogramăm tot traseul până pe 7 ianuarie când plănuiam să fim la Casa Tortuga din Guatemala, la familia Gherman care găzduiește mereu turiști români!