Comorile nedescoperite din Iran

Plec in Iran.
esti nebuna? Dintre toate tarile de pe planeta asta? Nu e super periculos? Care e situatia pe acolo?

Asta este una dintre multele conversatii cu apropiati referitoare la planurile mele de vara aceasta.

Ca marea majoritate a oamenilor din jurul meu si aceasta prietena ori are are o parere total gresita despre Iran ori nu stie absolut nimic despre aceasta tara.

Culmea e ca nu e neaparat de condamnat. Stirile, ziarele, mass media in general ne servesc si ne baga pe sub nas doar acele evenimente nefaste. Acele evenimente ce scot din noi lucrurile alea rele: “vezi cum trei barbati au fost spanzurati in Iran”. “O femeie a fost condamnata la moarte pentru ca s-a casatorit cu un barbat de alta religie.”

Ce se intampla cu adevarat in Iran? Nu stiu nici eu de aceea vreau sa merg acolo sa vad si sa simt. Nu voi lua de buna stirile, vestile, mass media. Voi lua de buna insa articolele bloggerilor care au fost acolo, documentarele, articolele bazate pe experiente.

Culmea, din ce am citit si vazut pana acum despre Iran sunt doar lucruri pozitive. Oameni saritori si amabili, deschidere, ajutor, prietenie.

Si am sa le spun si fetelor care citesc acest blog ceva. Zilele trecute vorbeam cu o prietena ce mi-a imputat ca eu merg sa platesc intr-o tara in care femeile nu au drepturi. Ca fac turism si aduc profit incurajand astfel si mai mult asuprirea sexului slab.

As intra in polemici despre drepturile femeilor in societatea noastra. Drepturi pe care le avem oarecum si sunt impachetate in ambalaje de marketing pentru a avea si mai multe. Dar din pacate noi cu drepturile astea ale noastre am devenit vite puse pe banda consumerismului si a marketingului. Primim drepturi mai multe de la tampoane si sampoane. Ele ne-au oferit aceste drepturi alaturi de alte cateva surate care au luptat la propriu si au murit pentru cauza noastra.
Cauza vanduta pe asa cum spuneam mai sus marketing si publicitate.
Asadar atata timp cat noi nu avem merite directe sa nu judecam societatile care isi ghideaza credintele ( macar ei mai au unele) pe alte principii.

Tocmai asta e fascinant la Iran. Credintele si principiile par ca sunt inca respectate iar noi ii judecam pentru asta. Ne pricepem cel mai bine la judecati si prejudecati.

Pentru mine calatoritul inseamna foate mult si asta. Sa vad cu ochii mei, sa simt eu pentru a-mi face o parere. Sa ma informez eu pe mine nu sa inghit ca pelicanul galusca prejudecatilor altora legata de o tara.

In August vreau sa fac asta cu Iran, in Octombrie vreau sa simt India. Va anunt cum am simtit eu, ce am vazut eu, ce am inteles.

Revenind la subiectul acestui articol pana acum Iran pentru mine este o enigma putin elucidata si ca sa termin aceasta lunga intoroducere o sa va povestesc o parte din lucrurile citite. Va rog sa completati, sa ma puneti in tema, sa imi povestiti, sa imi trimiteti linkuri. Vreau sa adun cat mai multa informatie pe care o voi procesa asa cum cred eu de cuvinta…

Unul dintre pasajele mele preferate este acesta de pe blogul lui Imperator:

Coboram pe langa autocarele care pleaca, tipul ne intreaba unde mergem. Kashan. Mai intreaba el pe niste tipi in uniforma si ne spune ca sunt autocare extrem de frecvente, urmatorul plecand in 15 minute. Il urmam la etajul autogarii pentru a cumpara bilete. Ajungem la casa de bilete unde tipul se baga la coada si ne cumpara 4 bilete – nu costa mult, 2,50 euro de caciula. Tipul ne da biletele, ne spune ca autobuzul e jos si da sa plece… Stai, stai strigam dupa el, sa-I dam banii. “Nu e nevoie, e un cadou” si da sa fuga. “Si eu am fost in strainatate si am fost ajutat” si chiar o ia la sanatoasa lasandu-ne masca. 10 euro este o suma importanta de bani pentru un iranian ! Cati dintre voi ati plati trenul sau autobuzul unor backpackeri straini prin Romania ? Welcome to Iran!

Tot de la Imperator dar din alt articol

Numeroase femei nu au iesit ani de zile din casa de rusine sa mearga cu capul gol si au aparut totusi dupa ce palariile europene au fost acceptate… Pare ciudat, dar trebuie sa ne gandim ca de secole, iraniencele purtau ceva pe cap si deodata li s-a interzis… cum s-ar simti multe femei din Europa daca maine s-ar ordona ca vara toate femeile sa umble topless pe strada ? Pentru barbati, ar fi cool, pentru multe femei poate nu… Asa si in Iran… de fapt se estimeaza ca in cazul ca se va permite ca femeile sa mearga pe strada fara ceva pe cap, doar 30% ar renunta la val sau basma.

Si atunci de ce blamam noi ceva ce inca nu intelegem? Asta ma tot intreb. Va spun cinstit ca despre Iran tot citesc si mi se pare ca vreau cu atat mai mult sa merg acolo, sa inteleg, sa vad, sa simt.

Am savurat acest articol cap coada si va recomand din toata inima MACAR sa il rasfoiti. Este vorba despre femei si statutul lor actual acolo, despre traditii pastrate dar “incalcate” cu eleganta.

Când am pornit pentru prima oară, plină de nelinişti, spre Iran, căutam poate doar o experienţă inedită. Nu aş fi ghicit că din umbra unui rusari, magnaeh sau chador, aveam să descopăr o lume paradoxală şi surprinzătoare. N-aş fi putut să îmi imaginez că doar învăluită voi fi avut acces la o lume care îşi va dezvălui frumuseţea lent, în doze mici, atât cât să mă fascineze şi să mă atragă iremediabil, păstrându-şi totuşi mereu, cu grijă, o parte de mister.

Sunt pur si simplu fascinata iar articolele despre Iran imi descopera o lume cu totul altfel decat mi-o imaginasem initial. Culmea este ca exista si pareri ale oamenilor care stiu oameni care au fost acolo si carora nu le-a placut deloc. Pentru ca sunt nespalati, petru ca sunt circumspecti mereu si sa nu uit: misogini. Nu stiu de ce dar dupa articolele de mai sus am impresia ca noi nu stim de fapt ce inseamna misogin. Cred ca ei incearca de fapt sa protejeze femeia, intr-un fel mai mult sau mai putin ciudat. Dar iata ca ele fac scoala, chiar mult pentru ca asta inseamna libertate, lucreaza cot la cot cu barbati si ii si conduc.

Si totusi totul este foarte ambiguu pentru ca Iran ne uimeste iar cu vestile sale demne de filmele SF. Programe nucleare, rachete capabile sa distruga baze americane, pare foarte foarte SF.

Toate astea in paralel cu obiceiul numit Taarof si care presupune o generozitate incredibila din partea lor. Soferii de taxi refuza sa accepte plata dar tu esti obligat sa refuzi si sa incerci sa platesti, el insista ca nu, tu insisti ca da si la un moment dat ajungi sa te prinzi cand deja e prea mult refuz si ca poti accepta linistit orice. E si la noi obiceiul asta ca trebuie sa refuzi de doua ori si sa accepti cea de a treia oara. Ca sa fiu sincera si eu fac la fel. Destul de rar accept chiar din prima, deseori mi se intampla sa refuz dar oamenii nu se prind neaparat. Incerc uneori sa nu mai fac asa mai ales daca stiu ca vreau o bucata din prajitura aia si asta nu o sa omoare pe nimeni!

Sa discutam acum putin si despre trafic. Asa am auzit ca si traficul in Turcia este imposibil. Nu am condus dar am fost destul de atenta. E aglomerat la intrarea in orasele mai mari dar nimic prea departe de modul de a conduce in Bucuresti. Culmea e ca si Iranul pare la fel. Trebuie sa ai putin curaj, sa cunosti masina si mai ales sa acorzi foarte multa atentie celorlalti participanti la trafic. Conduita preventiva pentru ca oricum e mai usor sa eviti decat sa combati.

Va citez dintr-un alt articol si daca aveti rabdare si acesta este super interesant:

Outside the cities, driving in Iran fairly relaxed. The roads are generally in good condition and it is not extremely busy on the roads. In the mountain areas, the roads are often steep, making the use of low gears necessary. The trucks are often the types from the ’60s, ’70s and ‘80s, and usually smoke like a chimney. Driving in the city is a disaster. Traffic rules are there, but are not enforced. To the extent that we have experienced, there are three important “rules” that are used by Iranian drivers:
1. Drive and park wherever possible (including sidewalk or bus lane). Keeping your lane is stupid and will take you nowhere.

2. Never look in your mirror. The only direction in which you look is forward. So if you change lanes or want to drive up a street, then it is the responsibility of the person who comes from the back or was already on the street, to avoid collision.

3. You never want to ride behind someone. Overtaking is a natural thing and driving behind another car is for sissies. So, passing other cars is necessary, even if this leads to extremely dangerous situations, not only for them, but also for your own family.

Stiu clar despre Iran urmatoarele:

• Trebuie sa port val, sa am capul acoperit
• Refuz primele dati
• Pentru a putea conduce am nevoie de permis international
• Femeile si barbatii nu dorm sub nici o forma in aceasi camera decat daca sunt casatoriti si au un certificat de casatorie. Nu am fost suficient de curioasa daca si acest certificat trebuie sa fie tot international sau ceva special. Chiar mi se pare interesant ca vor cu orice pret ca traditiile lor sa fie respctate, chiar si de straini.
• Nu expun piele, nu sunt prea prietenosa cu barbatii, pastrez distanta. (Nu cred ca o sa imi fie prea greu)
• Mancarea este delicioasa
• Nu este politicos sa te asezi la masa pana nu spune gazda si nici sa te asezi langa persoane de sex opus
• Se mananca doar cu mana dreapta daca nu sunt furculite la dispozitie
• Nu termina tot din farfurie altfel o sa tot primesti. Lasa putina mancare.
• O sa fiu uimita pentru ca nu am stiut nimic si oricum lucrurile la care ma asteptam nu sunt asa. Cu toate ca m-am uitat la poze si filmulete.

Daca stiti, va rog sa imi spuneti cum e in Iran. Ce stiti voi despre tara asta fascinanta?

Surse foto: 1 si 2, 3, 4, 5, 6.