Privind pozele am putea spune probabil ca pare o localitate foarte saraca. Intrebarea mea naturala la aceasta reactie este: saraca in ce fel? Bogat vs sarac este posibil sa aiba intelesuri total diferite pentru fiecare dintre noi.
Pentru aceasta zi in Vang Vieng, dupa tubing, cave tubing si rafting dar si rasfat si apus frumos (ziua 1), am ales drumul cu bicicleta pana la blue lagoon. Cea mai avantajoasa forma de deplasare in Vang Vieng de altfel dar si cea mai interesanta si sanatoasa.
Am pedalat agale pe drumuri pietruite, prafuite si a fost interesant iar recompensa a fost cu siguranta pe masura. O laguna albastra, superba, cu leagan peste apa in care sa stai sa iti aduni gandurile, cu un copac frumos de unde sa te arunci in apa, o apa calda si limpede, plina de pesti deranjati de turisti si bonus o pestera IMENSA pe care o puteai exploara de buna voie.
M-am balacit ca un peste saltimbac (do not ask what that is) si am incercat cu insistenta chiar sa fac plonjoane in apa dupa ce m-am leganat pe o craca. De fiecare data m-am impedicat de apa, de fiecare data am dat cu nasul de ea.
Cand am vazut ca se poate urca in copac si mai sus de scara pe care urca toata lumea, mi-am spus, pai ce, eu nu pot. Uite asa am ajuns sa ma catar si in copaci, in mijlocul Laosului, in Vang Vieng, ca acolo mi s-a nazarit mie, in costum de baie si cu picioarele ude. Pot spune ca a fost cel putin interesant iar prima tentativa de a ma catara chiar s-a soldat cu o semi-entorsa. Dar am izbutit sa ma catar, sa sar, sa ma catar iar :).
La final, doua localnice m-au rugat frumos sa facem o poza impreuna. Devenise deja normal, nu mai eram asa entuziasmatasau socata de gest cum eram in China. Normal ca vor sa faca poze cu mine, au vazut ce frumos pot sa ma balacesc in apa!
Pestera a fost o surpriza foarte placuta! O imensitate pe unde puteai cutreiera cat te tineau slapii, lanterna de la frontala imprumutata, curajul si timpul. Fara ghid care sa iti impuna un drum anume, fara program! M-am simtit putin ca micul Tic din Ciresarii 🙂 si am facut pe exploratoarea fara frica (dar tot in slapi si costum de baie).
Ma uit pe poze si realizez ca imi pare rau ca nu am acordat mai mult timp acestei tari. As vrea sa revin in zona pentru Laos, Cambodgia, Myanmar (Birmania) dar sa stau mai mult in fiecare dintre aceste tari. Sa apuc sa o „simt”, sa o inteleg.
Laos a fost pentru mine o trezire! Eram destul de aproape de plecare dar nu mai aveam entuziasmul, nerabdarea si spaima de la inceput. In Laos am fost bine, am fost eu, am inceput sa vorbesc mai deschis cu mine si sa ma inteleg. Imi e greu sa va explic exact insa eu cred ca orice calatorie mai lunga de doua saptamani il face pe calator sa treaca prin diverse stadii si pasi cu grad mai ridicat sau mai scazut de disconfort, in functie de fiecare.
Tot din Laos am ramas cu acest apus. Acest apus care ESTE, o sa fie si va ramane AL MEU!
Noroc! Nu uita ca povestea continua!
Leave a reply