Datorita calatoriilor mele am avut atat norocul cat si ghinionul sa trec printr-o sumedenie de aventuri epice.
Rasarit la Ganje, zboruri cu balonul, alergat pana la avion sau tren, experimentat mancaruri si arome locale (sa nu incercati prajitura de orez in Taiwan si nici omleta cu stridii dar daca ajungeti in China, neaparat sa gustati rata Pekin), pierdut portofel si acte, apusuri de soare si ploi calde de vara!
Pentru mine toate cele de mai sus sunt amintiri si experiente epice! M-am bucurat sincer si pur, ca un copil ce simte prima data zapada cand am avut o conexiune cu prietena mea Rupa.
Inainte de asta Iranul a fost pentru mine o descoperire frumoasa unde am avut parte de momente greu de descris in cuvinte. S-a incheiat EPIC, la privit de stele in desert apoi vazut rasaritul de soare de pe un munte (pe care cu greu am reusit sa il urc) in mijlocul desertului.
Bonus: ghidul a intretinut atmosfera cu un cantec. Doar priviti inceputul filmuletului de mai jos. Dupa jumatate trecem la alta experienta memorabila.
Din Iran a fost fascinant si drumul de 3 zile cu trenul. A fost bine, ne-am facut prieteni, am trecut prin greutati impreuna, ne-am unit ca o mica familie, am avut parte de peisaje si apusuri de soare de poveste, ca mai apoi, fiecare sa ne luam zborul in alta directie. Oare ne vom mai vedea?
Provocare
No bine si daca tot am avut parte de cateva aventuri epice in trecut, as vrea sa imi fac unele recomandate de voi! Ia spuneti voi ce traznaie sa fac in Sri Lanka? Exemplu: sa incerc (fara sa fiu arestata) sa fac fotografii cu spatele la Lord Budhha (detalii despre asta aici . Saaau as putea sa intru in vorba cu X necunoscuti.
Astept propuneri de la voi! Jucam un fel de adevar sau provocare iar eu trebuie sa imi inregistrez fiecare moment si sa vi-l arat!
Sa depasim amintirile epice pe care mi le voi face si sa continuam cu cele deja testate. Inchiei in forta cu bungee-ul de la Cheile Rasnoavei: 140 de metri in gol! Mi-a fost o fricaaaaa! Nu credeam ca poate sa imi fie atat de frica! Am ezitat pana sa sar. Am auzit ca cei care ezita de cele mai multe ori nu mai sar, nu mi-am dat voie sa gresesc si cu asta, I did it!
A fost minunat si eliberator! Nu mi-a mai fost frica! Mi-a fost frica de tot mai putine lucruri apoi. Sincer daca stiti ca va tine inima va recomand ca boost de incredere, de recapatare de sine, de dovedire ca sunt limite multe pe care poti sa le treci! Urmeaza salt cu parasuta. Mi-l doresc de mai mult timp si mai mult decat mi-am dorit bungee!
Ma opresc aici acum cu aventurile mele epice si vreau sa aud despre aventurile VOASTRE. Pana la urma fiecare are un alt „epic” stabilit! La postarile de pe Facebook (unu si doi) s-au adunat cateva povesti.
Lay’s Maxx Deep Ridged m-a provocat sa imi scot de la “naftalina” cele mai epice experiente iar pe voi sa va premiez cu cantitati (cum altfel?) epice de chipsuri la schimb! Care au fost cele mai epice experiente ale tale?
Primesti 3 baxuri de pungi, adica provizii sufiente cat pentru poate povestile pe care le vei depana cu prietenii, rontaind cele mai crocante si aromate chipsuri din punctul meu de vedere! (Pst, combinatia mea preferata este asta – aroma de paprika si vin rosu sau roze).
Trei dintre cei mai inspirati dintre voi (puteti comenta la articol sau pe pagina de Facebook) vor castiga acele cantitati epice de chipsuri Lay’s Maxx Deep Ridget!
Intra in concurs inclusiv propunerile de traznai pe care as putea sa le fac eu in Sri Lanka!
Challenge? Accepted! Ai o saptamana incepand de la publicarea acestui articol. Cel tarziu pe 10 aprilie anunt castigatorii!
P.s – am vazut la ei pe Facebook un concurs care mi s-a parut tare: spui cum ai vrea sa promovezi produsul, ei iti transfora ideea in realitate iar pe tine te premiaza!
[…] Va ceream povesti din aventurile voastre si am primit o selectie larga si diversa. Articolul aici. […]
Am spus povestea ca trebuie spusa, nu sa castig. Castigatorii au fost deja anuntati 🙂
Lipa Lipa prin maracini asadar :)).
unde?
Pe la varsta de 7 ani s-au gandit ai mei ca merit o bicicleta. Dupa multe pacalaleli de genul „s-a rasturnat vaporul cu care era adusa bicicleta”, „a fost furata inainte s-o cumparam” sau „Au mancat-o dinozaurii”, parintii mi-au cumparat o bicicleta foarte faina. Am avut un dubiu ca era de fete. Mnah. Bicicleta a fost aleasa de mama. Mama a ales bicicleta care ii placea ei, probabil uitase ca are un baiat acasa. Sau poate aratam eu a fata, cine stie…Bicicleta era foarte tare. Era rosie, avea roti ajutatoare, perfecta de calarit. Initial le-am spus parintilor ca nu-mi trebuiesc roti ajutatoare. Ei s-au conformat si le-au scos. Apoi m-am dus sub visinul frumos, mi-am luat avant, m-am urcat pe bicicleta si am muscat din placa din fata casei. La propriu. Apoi am inteles ca am nevoie de rotile ajutoare. Nici cu ele nu ma descurcam prea bine, dovada porumbu’ lu nea Costica. Mergeam pe drum, acceleram bicicleta, apoi intram in porumb si ii faceam 2-3 metri semn prin el.
Intr-o zi cand eram la copii, Cosman (il cheama Cosmin, asa-i zic eu. Si altii.) ne zice ca are o idee.
„Haideti pe deal, stiu eu o bostana, mancam cati pepeni vrem”, spuse Cosman.
„Hai sa mergem, ca si asa n-avem ce face”, spuse entuziasmat Cristi.
De acord am fost si eu si Sobi. Asa ca am mers. Eu cu bicicleta, ei pe jos. Ca doar nu era sa leg o remorca la bicicleta. Ajunsi la bostana, am inceput sa spargem pepenii. Fiecare cu ce putea, Cosmin cu ce avea mai prost. Adica cu capul.
„Ba, mai bine hai sa-i rupem pe toti si apoi ne alegem cei mai gustosi pepeni.” le zic eu.
„Da, haideti” confirma Cristi.
Si ne-am pus la carat pepeni. Facusem o gramada mare, cam jumatate de bostana. Apoi am spart toata gramada intr-un sant, fix langa drumul ce ducea la bostana. Noi am gustat din aproape fiecare. Cosman avea o pasiune sa-i sparga cu capatana. Spargea unu’, trecea la urmatorul. Dupa vreo 2 ore ne-am saturat de spart si ne-am facut plan sa venim a doua zi sa terminam si cealalta jumatate.
A doua zi am rupt niste casti de la un radio din ala ieftin si am luat bucatile ce le bagi in urechi. Apoi ne-am intalnit doar 3: eu, Cristi si Cosman. Sobi isi facea somnul de dupa-amiaza. Stiti voi, cand te obliga ma-ta sa dormi dupa-amiaza. Sobi era mai prost din fire, deci dormea. Ajunsi pe deal ne-am facut alt plan. Hai sa ocolim si apoi la intoarcere mergem la bostana. Poate intre timp gasim altele mai bune. Cum aveam 2 casti, una am pastrat si una i-am dat-o lui Cristi. Cosman si-a bagat un bat de floarea-soarelui in ureche. Si am mers noi vreo 5 kilometri si am ajuns inapoi la bostana. Am inceput sa facem o gramada de pepeni din cei ramasi. Adunasem vreo 50-60, mai ramasesera cativa. Apoi aud „Hotii! Fir-ati ai dracu de nenorociti. Pune mana pe ei”. Ii vad pe Cristi si Cosman cum au disparut in porumb. Asa ca intru si eu. Eu, mai norocos din fire, mi-am pierdut papucii prin porumb. Apoi am intrat din porumb in vie, apoi zona cu maracini, apoi iar vie, porumb cu cioturi, zona cu buruieni si turita, vie si apoi canal gol cu coispe feluri de maracini si turita. Si eram si descult. Cazusem de zeci de ori. Cosman si Cristi au mers doar prin porumb, fara complicatii. Eu eram mai norocos, dupa felul meu. Aia au coborat hula, eu am ajuns la gropi. M-am ascuns si am stat sa nu ma vada nimeni. Culmea, tot pe ei i-au prins. Scapam daca nu erau si ei. Mai bine zis Cosman – domnul „Stai ba Cristi ca am obosit, ma predau.”. Apoi am fugit pana jos, am ajuns la un colt si m-am ascuns. Eram plin de turita, de buruieni, murdar si rosu.
Dupa cateva minute apare si Cristi speriat. Ala nu era murdar, nu avea turita, doar era rosu ca mine de la cat a fugit.
Apoi ii zic „Cristi, hai sa ne scuturam ba de turita si de pamant.”
„Dar eu nu sunt murdar si n-am nici turita”, spuse Cristi speriat, fugind spre casa lui. Asa ca plec si eu spre casa mea. Doar ca in clipa cand am dat coltu’ am vazut baba care detinea bostana (a se citi detinea). Asa ca a trebuit sa ocolesc zeci de strazi. Intr-un final ajung acasa.
„Ce-ai pe tine ma? De ce esti asa murdar”, imi spuse mama.
„Am fost la Cristi si ne-am invartit prin iarba la el.”, ii spun eu
„Da? Nu ai fost sa spargi bostana lu’ Jipa?”, imi spuse ea.
„Nu.”, ii spun eu increzut.
Apoi m-a dus la Cosman. L-am gasit indoit pe un scaun, plangand. Mama lui dadea cu matura. Pe el. Parca a rupt matura pe el, nu mai tin minte. Cosman schelencaia in tot acest timp. Eu radeam. Singura persoana din jur ce radea. O persoana logica. Apoi m-au dus ai mei acasa, si mi-au scos presul si cutia cu jucarii pe pamant si m-au lasat acolo sa ma joc. Nu inainte sa-mi zica ca nu e frumos ce am facut. Am ras pe seama asta atatia ani, si acum cand imi aduc aminte mai rad cu Cristi. Cosman e traumatizat daca ii zicem. Sau poate nu. Nici in ziua de azi nu se stie unde sunt papucii ce i-am pierdut la bostana si ce s-a intamplat cu ei.
Nu am sa spun decat despre o singura zi…o mie de amintiri.Se amesteca:
-16 persoane intre varsta de 10-60 de ani,
-de Paste,
-la vulcanii noroiosi
-urcat,coborat,dat cu „noroi”
-mancare si bautura…aer curat
-obiecte cumparatepentru ati aminti de aceasta zi,poze si filmulete
-tenis de toate felurile,fotbal de toate felurile,chiar si american(la care au participat si doamnele)
-rasete,tipete(de bucurie),cazaturi…
Ceva traditional se spune…pot spune ca nu a fost nimic traditional totusi foarte placut….la asa ceva as vrea sa dau replay
In vara anului trecut,ma plimbam pe langa un camp,erau niste tabere de tigani,am trecut pe acolo , si am continuat sa merg,pana ma trecut de un rau,si am vazut niste cai.Am avut curaj,si mam dus la primul cal,mi-a venit prima idee,sa merg sa ii calaresc,fara sa stiu acui sunt.Am incercat sa ma urc,n-am reusit.Mentionez ca erau 3 cai, mam dus la alt cal alb,aveau lant , la gat sau sfoara, si i-am dat jos ,apoi a fugit calu de mine,eu ma uitam sa nu vina cineva la mine. Iar apoi am scapat si mam dus acasa..
am facut trasee in copaci.a fost un moment cu adevarat epic!
Simona. ..daca tot a venit vorba de provocari. …te provoc sa mergi Intr-un loc public in orice tara inafara de Romania sa pornesti camera de filmat si sa convingi pe 10 persoane sa spuna i love Simona… distractie placuta :*
Wow! asta e o provocare grea dar o sa incerc! 🙂
crede-ma o sa ramai cu o amintire placuta! acuma depinde de cat de convingatoare esti ! iti urez succes! 🙂
Noi (eu si sotul meu) am pornit spre cluj intr-o mica „excursie”,spuneam ca vom vizita doar orasul si ne vom intoarce acasa inainte de lasarea serii,dar lucrurile au stat total altfel.Ne-am dus in mall unde bineinteles ca ne-au atras hainele frumoase,era si un supermarket in care am intrat si de la doua-trei produse am ajuns sa ne facem provizii pentru jumatate de luna dar am uitat sa lasam bani de benzina.pe drum inapoi s-a aprins becul rosu de la benzina,iar noi mai aveam 100 de km pana acasa!Tot drumul stateam cu frica ca nu vom ajunge,am oprit la un peco si cu toata rusinea din lume am bagat benzina de ultimii 7 lei(am incercat cu greu sa nu bag in seama privirea domnului angajat cand sotul meu i-a cerut de 7 lei benzina :)) ) si am ajuns pana in fata blocului cu bine,la 1 noaptea.Bineinteles ca a doua zi masina nici macar nu a mai pornit dar nu asta a contat,nu vom uita niciodata aceasta experienta!Cat despre Sri Lanka…ai putea sa iti faci cateva poze intr-un templu de acolo purtand costum popular romanesc 😀
Buna Alexandra,
Am avut si eu niste experiente dinastea interesante cu rezervorul dar niciodata asa extrem si la limita! Ma bucur ca ati ajuns cu bine acasa!
Interesanta idee pentru Sri Lanka, as putea sa imi iau macar o ie cu mine :).
Ma bucur ca ti-a placut 🙂
Am avut multe experiente tari,placute si mai putin placute,si cred ca te voi surprinde cand iti voi spune ca toate au fost in Romania,nicidecum in locuri faine din toata lumea pe unde ai fost tu. 😛 In drum spre Praid imi amintesc ca ne-am ratacit cu masina in apropiere de Sibiu,in plin camp.. :))) Era deja noapte,ora 22:00, GPS-ul o luase razna, strada nu era luminata,semnal n-aveam la telefoane si stai sa vezi partea cea mai tare: rezervorul masinii era aproape gol,crede-ma ca am tras o sperietura grozava atunci:)). Noroc ca am gasit un om de treaba care ne-a indrumat si pana la urma am ajuns in oras,unde am alimentat masina. Bine,asta a fost doar o experienta,fazele EPICE abia acum incep. 😀 Vara trecuta am vizitat pentru a-3-a oara Transfagarasanul, crede-ma ca e atat de spectaculos incat daca as putea,m-as muta acolo pe veci,refugiata undeva cu familia mea,intr-o cabana doar a noastra. Bine,fiind a-3-a oara cand il vizitez deja m-am obisnuit cu toate serpentinele si raul de masina din timpul traseului. Prima data cand am fost tin minte ca ma apucase o stare de rau grozava,era sa si dau la gaste la un moment dat. Bine,toate acestea au meritat fiindca atunci cand am coborat din masina(abia tinandu-ma pe picioare) prima care mi-a sarit in ochi a fost cascada Balea,am ramas nemiscata cateva minute pentru a o admira. Am intalnit oameni de toate etniile,am descoperit obiceiuri vechi de care multa lume nu stie si am gustat din feluri de mancare traditional romanesti (bulz ardelenesc) dar si de peste hotare (cozonac secuiesc,zis si „Kurtos Kolacs”) de care pur si simplu m-am indragostit. Pe langa cascada Balea, am vizitat si lacul Balea, lacul si barajul Vidraru si cetatea Poenari,unde am facut multe fotografii peisajelor superbe. Dupa atata vizitat,am trecut la activitatile „extreme” , ca sa zic asa. Am vazut niste oameni dandu-se cu tiroliana, deci din cale-afara de curiosi am decis sa ne dam si noi. Ah,nu pot exprima in cuvinte cum m-am simtit inainte sa imi dau drumul,pur si simplu am inghetat de frica la vederea peisajului de sus,d-apoi sa ma mai si dau deasupra lor,in aer. Am ezitat pentru cateva clipe,dar apoi am inchis ochii,am respirat adanc,si am pornit. Toata frica s-a dus imediat ce mi-am dat drumul. A fost EPIC,am simtit o senzatie extrema de nedescris pe care cu siguranta nu o voi uita niciodata! Experientele tari continua,dar ma opresc aici caci nu vreau sa scriu romane. Propunere pentru tine in Sri Lanka: Sa faci selfie cu oamenii de acolo,am auzit ca sunt ospitalieri dar nu stiu in ce masura e adevarat:))) .
Cea mai tare experienta pe care am avut-o a fost acum 25 de ani mergem la fratele meu la unitatea la care facea armata spre Pucioasa si am petrecut acolo cu el vreo cateva ore bune l-am scos in oras dupa care m-am indreptat spre gara sa iau trenul spre Bucuresti si aici surpriza imi pierdusem portofelul ce sa fac acolo nu puteam sa raman ca eram pur si simplu langa padure si am zis ce o fi o fi ma urc fara bilet fara bani sa dau ceva lui nasu pentru ca trebuia sa ajung acasa si asa se intunecase afara , cand a venit nasul sa controleze biletele m-am fofilat printre oameni pentru ca era c-am aglomerat trenul si asa a fost o ocazie buna pentru mine dar am avut o frica de nedescris cred ca adrenalina era la maxim ,pentru ca imi era si rusine dar si frica in acelas timp sa nu ma dea nasul jos din tren fiin si fata sa raman prin pustietati noaptea ar fi fost groaznic.Dar totul a fost Ok pana la urma o experienta pe care o voi tine minte toata viata .
Cea mai tare si de vis experienta a fost in tinerete cand in drum spre Bacau am pierdut autobuzul de la orele 18 ,am apelat la ocazie si am ajuns la destinatie cu un tractor.Tot drumul am vorbit de toate , am ajuns sa facem schimb de adrese ca pe atunci nu existau telefoane.Si in ziua de azi purtam aceeasi prietenie si ne telefonam aproape saptamanal.O experienta rara de neuitat.
Ce experienta frumoasa!
Experiena mea de vis a fost acum 5ani in Berlin.am fost cu matusa mea in Aventura vietii noastre, am vazut locuri minunate,poarta brandemburg ,zidul Berlinului,fff frumos o experienta pe care as repetao oricand,
Delta Dunarii , bratul Sulina , localitatea Crisan …nu am sa uit acest concediu niciodata . Era in 2010 , august , frumos , caldura mare si m-am hotarat brusc cu sotul si baiatul sa mergem o saptamana in Delta . La recomandarea unui coleg de serviciu , ne-am dus in localitatea Crisan , la nea Vanea , o gazda ieftina . Am luat vaporasul pana acolo si acolo cum am ajuns l-am cautat pe nea Vanea . L-am gasit …toate bune si frumoase numai ca el statea pe partea unde nu era curent electric , am stat o saptamana ca in epoca de piatra . Nasol era ca daca vroiam sa luam ceva de la magazinul din localitate , trebuia sa apelam la nea Vanea sa ne duca cu barca , caci era pe partea cealalta a localitatii . Si o data am patit-o , cand sa apelam la el , hop , nea Vanea era baut foarte rau si a zis ca putem sa luam noi barca si sa ne ducem la magazin , caci nu este in stare sa vasleasca . Asa am facut , curajosi nevoie mare eu si sotul , noi cei care nu am vaslit pana atunci niciodata , ne-am pus in barca si hai la tras de rame cu noi .Dar credeti ca e asa usor ? E foarte greu si ramele alea parca aveau 100 kg. fiecare . Si cum ne chinuiam noi de zor cu ramele , trece in graba pe langa noi o barca cu motor si in viteza aia s-au facut niste valuri mari de ni s-a rasturnat barca . Nu pot sa va spun prin ce spaima am trecut , am urlat cat m-au tinut plamanii , am zis vrute si nevrute la nervi de am ” spalat ” toata Dunarea cu vorbele ce le-am zis ! Si cu toata forta am intors cu sotul barca , cu chiu cu vai ne-am urcat in ea si cand aruncam o privire in apa ….am ramas impietriti …era plin de serpi prin apa ….Nu mi-a mai trebuit nici magazin , nici nimic….am facut cale intoarsa la locuinta fara curent si a fost prima data cand am mancat cina fara paine …caci printre cumparaturile ce vroiam sa le facem aveam in plan sa cumparam si paine …toata noaptea m-am foit de foame , caci eu mai bine mananc painea goala …dar mancarea goala nu ti-o accept ….Pai da , omul cu cat imbatraneste se tampeste , dovada : eu si sotul ….Delta Dunarii ne trebuia noua ?
Acum 5 ani am fost in vizita, in Elvetia, la un prieten de familie. Si cum eram inebunita dupa poze, iar aparatul nostru era plin, l-am rugat pe el sa-mi faca o poza cu apusul de soare pe lacul Leman. EPIC a fost momentul in care a developat poza si dupa 10 minute in care a privit-o intens mi-a spus „Multumesc! Sunt de multi ani de cand stau aici, dar este prima data cand vad cat de frumos este apusul de soare pe lac.”
Experienta mea de vis din vacanta am avut-o in Delta Dunarii cand m-am urcat intr-o barca singura si datorita curentilor ma luat apa.Nu stiu sa inot iar de serpi imi este ingrozitor de frica.A incercat sotul meu sa inoate dupa mine dar datorita curentilor si-a dat seama ca este inutil.Mi-a spus sa stau cuminte in barca si sa nu ma ridic in picioare. Barca m-a dus in mijlocul apei,eram singura si speriata iar pe linga barca misunau serpii.Dupa 2-3 ore a venit un pescar si m-a salvat.A fost o experienta pe care nu o voi uita niciodata.
Wow… dupa 2-3 ore… A trecut ceva timp. Ce ai facut in perioada asta?
Prima mea aventura epica si asta cu cati-va ani buni in (3 ani) urma a fost la Mmunte cu prietenii ,la schi-iarna.Pot spune ca a fost o aventura extrema,chiar daca nu stiam sa schiez si a fost pentru prima data,m-am indragostit de acest sport si am decis sa iau lectii de schi.Asa ca ma organizez cu prietenii si cu sotul ,iar in fiecare iarna suntem si mergem a SCHIEM 😉 🙂
Experienta mea din vacanta a fost una de vis din toate punctele de vedere. Acum cativa ani, ne-am hotarat cativa prieteni sa mergem in Bulgaria. Prima zi ne-am cazat la hotel, am mers la piscina, am mancat foarte bine, mai mult ne-am relaxat. A doua zi, voiam sa ne distram in toata regula asa ca am decis sa petrecem seara in club. Nu am vrut sa luam taxi-ul pentru ca vremea era f frumoasa. Eu, desigur m-am imbracat f sexy pentru acea seara, aveam niste tocuri impresionante care imi faceau niste picioare interminabile :D. Eram 3 fete si 4 baieti. Prietenele mele nu erau gata, asa ca eu si cu 2 dintre prieteni ne-am hotarat sa plecam inainte, iar cu ceilalti sa ne auzim la telefon. Si mergand eu intre doi baieti, ca o lady ce eram, vad Politia care era in spatele nostru, si nu ne slabea nicio clipa. Eram putin panicata, ce-i drept. A oprit langa noi si vorbeau de zor cu noi, dar nu intelegeam nimic. Le-am spus: „Romania, i don’t understand”. Unul din ei(si acum il tin minte, fiindca avea o mustata f funny) zice:”Aaa, very „Fromosa” ” :)). Si ne-au lasat sa ne continuam drumul linistiti! Ca si experienta(gastronomica) pe care ti-o sugerez in Sri Lanka este aceea de a incerca mancarea lor iute(fara a folosi iaurtul, pentru ca mai taie din iutime) si sa faci un video pentru a vedea cum te descurci si pentru a-ti vedea expresia fetei. 😀
Am avut anul trecut parte de o aventura epica daca pot sa-i spun asa….era in luna mai si am plecat in vacanta in italia si ghici in ce m-am suit…..intr-un avion ….la inceput mi-a fost foarte frica tinand cont ca era pentru prima data….dar noroc cu iubi ca a fost mereu cu mine.
Odata ajunsi acolo am vrut sa vizitam multe locuri,dar nesriind ce autobuz,metrou sau tren sa luam ne-am cam ratacit in sensul bun al cuvantului….pana nu am mai avut cu ce sa ajungem la hotelul la care eream cazati.
Intr-un tarziu de noapte,adica pe la 3-4 dimineata,am ajuns si noi la hotel dar nu pe jos ca era foarte mult de mers(chiar daca prima noastra idee asta a fost)am luat un taxi.Daca o sa repet aceasta aventrua cu siguranta am sa sun „un prieten” dar sigur o sa ma descurc….. 😉 :-! 🙂
O aventura epica,ca sa-i spun asa,a fost cand eram undeva prin zona Clujului,si anume la Barajul Belis.Am dat o tura prin imprejurimi si cand..am zarit un nenea cu barcute…astepta lumea la inchirieri.Bun,noi doream o barcuta cu motor ca deh….era mai simplu de condus,dar omul nu mai avea disponibile decat bacute simple,cu vasle.Nu ne-am abtinut si ne-am decis,am urcat intr-o astfel de barcuta pe lacul intins cat vedeai cu ochii.Era frumos tare,era vara..dar pe apa mereu e mai racoare de la curenti.Noi,fetele,uitasem acest detaliu…eram in pantalonasi scurti si tricouri..mai ceva ca la mare ne credeam.Am inceput eu prima sa vaslesc,nu prea-mi reusea,e de munca nu gluma,acum ii cred pe marinari….de aceea au si muschi..ma rog..ne-am luptat din rasputeri cu vaslele,cand o luam gresit,cand in fata,cand in spate…deja intepenisem de frig,era o racoare..si noi eram in mijlocul lacului ca 3 pupeze ratacite.Cu chiu cu vai ne -am redresat si am ajuns la mal dupa 45 de minute de tremuraturi apocaliptice.Data viitoare vom lua lua in mod SIGUR o barca cu motor si treningurile pe noi ))) Daca ai ajunge undeva prin Kenya mi-as dori sa faci un selfie cu un bastinas…ar fi foarte funny!Multumesc pt concurs!
Momentan nu ajung in Kenya, in Sri Lanka, dar daca ajung o sa tin minte cerinta :).
E de retinut experienta ta, sa luam si noi aminte cand si daca ne aventuram cu barca :).
vacanta este vacanta si oriunde as merge, eu trebuie sa fiu sufletul viu al petrecerilor si nimic nu ma poate opri sa imi satisfac toate nebuniile care imi vin in minte.De exemplu aici eram la Costinesti si ne-am dat cu namol ,cica de cel mai bun,in realitate cine stie ce era in sticlele cumparate ,dar nu a fost nici o problema in afara de faptul ca se uita lumea la noi ca la urs si multi isi doreau sa ne faca cate o poza pentru eternitate sau chiar sa se pozeze cu noi :)))
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=695740930536585&set=p.695740930536585&type=1&theater
Ador vacantele unde sunt cat mai putini oameni, iubesc sa fiu inconjurata de natura, de aceea vara trecuta am decis sa strabat Muntii Bucegi la picior, o ocazie exceptionala sa te regasesti pe tine! Zis si facut, am plecat la drum cu rucsacul plin de lucruri trebuincioase, pe cer nici urma de nori, la jumatatea traseului au aparut ca prin minune. Nu puteam face altceva doar sa gasim un adapost, si l-am gasit – o stanca mai proeminenta. Desi apa se ducea in jos pe stanca si de pe stanca pe noi, asta nu ne-a impiedicat sa continuam. Enjoy! 😀
Ador vacantele unde sunt cat mai putini oameni, iubesc sa fiu inconjurata de natura, de aceea vara trecuta am decis sa strabat Muntii Bucegi la picior, o ocazie exceptionala sa te regasesti pe tine! Zis si facut, am plecat la drum cu rucsacul plin de lucruri trebuincioase, pe cer nici urma de nori, la jumatatea traseului au aparut ca prin minune. Nu puteam face altceva doar sa gasim un adapost, si l-am gasit – o stanca mai proeminenta. Desi apa se ducea in jos pe stanca si de pe stanca pe noi, asta nu ne-a impiedicat sa continuam. Enjoy!
Challenge accepted! Epica a fost prima mea zi pe cand vizitam Parisul pentru prima data acum vreo 10 ani. Eram in Paris de aproape 2 ore si am reusit sa cad o data pe scarile de la metrou, apoi m-am imprastiat pe trecerea de pietoni… si inca o data pe scarile de la alta statie de metrou. I didn’t like Paris that day :))
Pentru Sri Lanka:
– Daca ajungi la Pinnawala Elephant Orphanage, sa-ti faci o poza „nas in trompa” cu un elefant.
– Daca te duci pe plantatiile de ceai sa iei suvenir cateva mostre direct de la sursa si sa aduci acasa
– Sa faci un circuit cu bicicleta, sa filmezi si sa comentezi imprejurimile
Am ras bine la povestea ta din Paris. Imi e greu sa mi te imaginez chiar asa neindemanatica :)).
Pentru Sri Lanka: Say whaaaat? „Nas in trompa” ? :))
Asa: http://cdn.cutestpaw.com/wp-content/uploads/2012/12/l-Nose-to-nose.jpg, dar cu un elefant :))
Awwwww! A LAMAAAA!
Challenge accepted clar! Deci pentru moments il cunosti deja si il trec si aici Ok pai atunci pun si eu pe masa povestilor experienta din Varnasi povestita aici http://www.littlethingstravel.com/travel-moments-irina…/. Pentru Sri Lanka nu pot sa te instig la nebunia cu Budha dar te provoc sa faci poze cu 5 copii de maxim 10 ani :D.
Eu cu ei sau doar lor? 🙂
Tu cu ei cum altel 😀