Acum muuultă vreme vă povesteam despre Iran. Un tărâm de poveste îndepărtat, o Persie ce încearcă să reziste eroic valului tot mai accentuat de globalizare. Brusc toată lumea (aproape) are acces la cablu, hot-dogi, burgeri și bere.
Eram încă destul de nelămurită ce-i cu țara asta. Ne făcusem deja cel puțin un prieten de-al locului, Hojad. Ne-a îndrumat de la tren la hotel, am schimbat numere de telefon iar seara ne-a luat de lângă Ambasada Americană din Iran. Un loc pe unde legenda spune că nici nu prea ai voie să te plimbi sau să faci poze.
Cu privire la Iran circulă tot felul de legende despre spionii lor interni și internaționali, despre cum arestează turiști pe motiv de spionaj. Teoretic foarte multe lucruri sunt interzise în Iran, practic Iranienii își văd liniștiți de treabă în confortul caselor. Mereu amabili, dornici de oaspeți, de povești.
Am surprins în prima zi, încă năucă de oboseală și curiozitate, o serie de cadre frumoase din Teheran. Peisaje urbane veritabile, grădini de ceai și obiceiuri.
Ajungeam fix la răsăritul soarelui in Teheran, am făcut schimb de adrese de mail, am gustat micul dejun iranian – paine delicioasa, unt, miere și ceai.
De notat – nu ne-a întrebat nimeni dacă suntem căsătoriți, nu ne-a fost interzis să inchiriem o singură cameră. Printre multele calități ale iranienilor se poate număra și discreția. Discrieție care nu se mai aplică în cazul în care vă împrieteniți. O să fie curiosi să afle extrem de multe lucruri despre țara din care veniți și despre voi.
Un oraș cu țigări extrem de ieftine (0,50 euro centi pachetul de Bahman mic), oameni ce ne pofteau la ceai în prăvăliile lor și zâmbete. Chiar atunci mi se stricase iar încărcătorul de telefon, m-am plimbat prin vreo două magazine în căutarea unuia compatibil și am băut vreo trei ceaiuri în acest timp. E foarte greu să refuzi o invitație la ceai. Chiar daca are loc într-un magazin de jucării și benzi desenate!
Ne-am plimbat așa pe străzi, printre oameni și tarabe până târzior.
Iranienii și familia
Aș traduce asta prin Hojad si familia sa. Este divorțat de soție însă își iubește fata mai mult decât orice altceva. Se văd cât mai des posibil și încearcă să îi asigure o educație frumoasă. Face meditații la engleză și are diverse alte activități extrașcolare interesante. Hojad speră că o să călătorească mult pentru că așa se creează adevărata educație, cunoscând lumea.
Povestea continua!
[…] Teheran și plimbarea prin țară deja începusem să ne învățăm cu obiceiurile locurilor. Oameni […]
Ce povesti frumoase! Astept cu nerabdare un episod nou despre Iran. De ce povestesti asa greu?