• Menu
  • Menu

Cât de ușor (sau greu) a fost să plec în lume

M-am simțit ca atunci când am făcut bungee a 2-a oară. Prima dată sărisem de la doar 50 de metri și exista un lac sub.
Săritura cu numărul doi a fost la Cheile Râșnoavei, 150 de metri până jos! Aveam adrenalină în sânge cât pentru doi ani. Senzațiile și situațiile sunt complet diferite. Una e sa te arunci în cap legat de o coardă de siguranță, alta e să îți faci curat in viață, să iți pui lucrurile pe care le ai în cutii și să pleci în lume fără un termen clar de întoarcere! Totuși, sâmbătă în aeroport corpul meu era la fel de plin de adrenalină!

Dacă in primul caz nu trebuie decât să faci pasul in gol si sa te bazezi pe bucata aia de elastic să te prindă si cat ai zice pește ești chiar inapoi acasă, cu plecatul in lume ai mai multe variabile de care depinzi și care ar putea să te oprească. Sigur te intrebi dacă am avut dubii. Ohoooo. Cu ideea in cap din septembrie si planul aproape facut de la inceput de octombrie, prin decembrie incepusem să ma razgandesc.

De ce? Pentru că îmi iubeam jobul! Mai mult, in deciziile de genul acesta orice motiv pentru a pleca sau pentru a rămâne este suficient de bun!
Cam pe la 1 decembrie am avut o săptămână întreagă de agitație și neliniște, de nesomn. Chiar  mă gândeam serios să dau înapoi  (pentru o vreme). Motivul? Ca să fiu sigură ca nu plec în  una din cele mai aglomerate perioade pentru Utv, pentru a strânge mai mulți bani. Așa mă mințeam eu pe mine la vremea respectivă. Și adevărul e că atunci când ai vrea să faci un lucru, dar nu suficient de mult, orice motiv e unul suficient de bun!

Ce rost avea plecatul în august? Am fi strâns mai mulți bani? Da, poate! Dar nu cu mult mai mult. La plecarea de două săptămâni în Filipine oricum nu aș fi renunțat!

Nu îți spun nici să o faci, nici să nu. Iți spun cum a fost pentru mine și cam cât am cântărit decizia asta! Nu am dat cu banul, ne-a venit ideea, am plecat și asta a fost tot!  Ca orice schimbare majoră în viață și stil trebuie să te gândești bine bine înainte. Cred că se aplică pentru orice decizie ai vrea să iei. Fie că pleci în lume „de nebun”, fie că îți schimbi job-ul sau te hotărăști să faci un copil.

În săptămână aia din decembrie cu greu am pus geană pe geană. Eram supărată, frustrată și nu m-am înțeles deloc bine cu mine! M-am ascultat și am realizat că, în ciuda posibilității de a fi o idee foarte nebunească, asta vreau să fac și nu o să pot sa mai traiesc liniștită cu mine stiind ca am dat înapoi intr-un moment de panică.

Cu toate că nu pare, imi cantaresc bine deciziile, și ma întreb eu pe mine des – cine ești, ce vrei să faci, și îmi asum apoi. Până la urmă  – if no one comes from the future to stop you from doing it, how bad a decision can it really be? 🙂

Am scris articolul de pe biroul meu mobil, un Samsung note edge de care m-am indragostit, in timp ce stăteam ca șopârlele la soare, în Dubai, la 25 de grade perfecte!

Nu ne invidiați și nu ne urâți! Încercați să vă faceți viața așa cum vă doriți!

La final vă las și cu un citat din cartea dăruită de Irina înainte de plecare.
„They say in truth that a man is made of desire. As his desire is, so is his faith. As his faith is, so are his works. As his works are, so he becomes!”

Iar eu cred ca „it is better to become than just to be”!

Travel & love, love to travel!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 comments

https://www.googletagmanager.com/gtag/js?id=G-EYVJ26KTP3