Din Huay Xai am luat un autobuz spre Luang Namtha. Nu știam nici noi exact la ce oră e plecarea, cei de la recepția hotelului unde stăteam ne tot ofereau informații contradictorii. Am băut două guri de cafea pe un colț de masă, am oprit primul tuk tuk și i-am cerut să ne ducă la stație… Laos poate să fie o țară cu care o să fie mai greu să te înveți la început. Trebuie să îi dai timp, să ai puțină răbdare.
Îmi amintesc perfect cum autobuzul Huai Xay -Luang Namtha mi s-a părut cel mai urât autobuz pe care l-am luat în ultima vreme. Murdar, cu oameni murdari, cu hainele pătate și mâinile negre. Era autobuz VIP cică… Iar eu priveam curioasă la oameni și copiii atârnați de mâinile lor.
Totul decurge foarte natural cu copiii în părțile astea. Stau atârnați de sâni pe oriunde. Sunt cuminți și probabil că nu prea au alte variante. Nu cred că vezi copiii mici prea obraznici în țările sărace.
La un moment dat am oprit într-o stație de autobuz. În depărtare pădurea ardea, dar nimeni nu făcea nimic.
În stație era concurs de pipăit alimente. Toată lumea își lua orezul din termosul imens care îl ținea cald. Făceau rotocoale mai mici sau mari de orez pe care uneori le puneau înapoi în recipient, alteori puneau pe o farfurie plină ochi de sticky rice 2 bucățele gumoase de carne.
Ce se mănâncă în Laos? Mult orez și multe verzituri (morning glory). Mulți dintre localnici nu își permit mai mult și poate nici atât.
O să fac o paranteză, fără legătură cu drumul ăsta spre partea de Nord a Laosului. Eram în Luang Prabang, la vila la care făceam voluntariat. Povesteam cu unul dintre colegii de muncă, unul dintre cei mai amărâți care și locuia în vila respectivă, undeva la mansarda care semăna mai mult unui pod și era cald în ea ca-n Iad.
Din povești despre cât costă școala, chiria și altele în Laos, colegul nostru mi-a spus – oh, dar ce bine de voi că aveți bani să vă luați ce vă doriți.
Eu am încercat să îi explic despre cum nici în România oamenii nu o duc neapărat foarte bine, că am muncit mult până să plecăm în aventura asta, că și noi suntem la buget. Prostii din-astea… Apoi mi-a spus: “no, money like to buy food”…
În Laos omul de rând mănâncă orez, mult orez și la zile mari niște pește sau poate carne. E o realitate dură care te lovește. E un gând pentru atunci când negociați 50 de cenți pentru drumul cu tuk-tuk-ul.
Oamenii din autobuz nu erau neapărat murdari pentru că au ales ei să fie așa, dar până să îți pese prea mult de haina de pe tine, în piramida nevoilor, e mai important să ai ce pune în farfurie.
Luang Namtha
Luang Namtha este un oraș aflat foarte aproape de granița Laosului cu China.
Majoritatea turiștilor vin aici fie pentru trekking în parcul național din apropiere sau pentru a se bucura de diversitatea culturală a zonei.
Noi eram încă afectați de accidentul din Thailanda (da, pare că sunt destul de în urmă cu scrisul, chiar dacă aproape zilnic pun câte un articol nou pe blog). Nici vorbă să ne avântăm la mers prin pădure când noi tocmai începeam să nu ne mai mișcăm așa bătrânește.
Pro tip: cu cât găsești mai multe persoane pentru a merge în excursie în zonă cu tine, cu atât prețul scade. Așadar dacă vrei să faci trekking mai caută doi-trei călători care să se alăture.
Provincia este casă pentru mai mult de douăzeci de grupuri etnice și este una din cele mai diverse zone din Laos, dar și din Asia de S-E. Tocmai din cauza asta o oprire aici poate să îți fie pe plac.
Orașul în sine este destul de plat, cu câteva străzi paralele. Ai o piață de noapte unde găsești mâncare bună și ieftină, câteva buticuri și agenții de turism și câteva locuri de unde poți închiria scuter.
Într-un final ne-am făcut și noi curaj și ne-am uract iar pe scuter. Știam că nu are sens să mai prelungim senzația de frică și că singura modalitate de a scăpa e să o înfrângem.
Drumurile nu sunt cele mai bune. Am încercat să închiriem un scuter cât mai bun (ce am găsit și noi), cu căști de protecție și ne-am bucurat de diversitatea culturală.
Dacă e să îți recomand o rută este cea spre China. Dealuri și câmpuri de orez te așteaptă și peisaje.
La un moment dat ne-am oprit să bem o bere, pe o margine de drum unde săteni ieșiseră să vândă fructe și legume. Am fost studiați și analizați, salutați și întâmpinați cu zâmbetele celor mici.
Până la urmă am găsit un câmp de orez și o căsuță unde ne-am oprit pentru o nouă rundă din campionatul de macao pe care îl începusem cu ceva vreme în urmă!
Asta e partea frumoasă în zona asta. Poți să te oprești în una dintre căsuțele folosite de localnici și să te bucuri de apusul de soare din lanul de orez.
Informații utile despre Luang Namtha
Stația de autobuz este la aproximativ 10 km de centrul orașului, așadar de acolo o să iei cu siguranță un tuk-tuk. La cinci kilometri de centru există și un aeroport cu zboruri zilnice din Vientiane.
S-ar spune că orașul are o parte nouă și una veche, noi nu am reușit să ne dăm seama care e care.
Găsești exchange – dar oricum poți să folosești dolari ca să plătești și dacă e cazul restul îl primești în kip, există și bancomat, un fel de fast food, piața de noapte și câteva cafenele hip.
Unul dintre felurile mele preferate de mâncare, mai ales dimineața, a fost sandwichul omletă, cu pâine proaspătă și gustoasă!
De stat noi am stat la Manychan guest house, dar găsești opțiuni destul de variate de cazare. Am plătit în jur de 60.000 de kip pentru două persoane. Asta înseamnă cam șapte dolari jumătate. Prețuri decente, internet decent, terasă și proprietară simpatică. Bonus – uneori făceau și biscuiți proaspeți de casă sau gogoși. Yuuum.
Dacă ajungeți prin Laos și vreți mai multe informații despre locurile prin care am fost, implicit și despre Luang Namtha noi știți deja unde ne găsiți -> contact, Facebook, Instagram, youtube!
Travel & love, love to travel!
Nu uita, dacă îți plac articolele noastre, să le dai și un share pe rețelele tale sociale!
Leave a reply