• Menu
  • Menu

Sunt în căutarea cuvintelor

Cel mai greu și cel mai greu în acești patru ani de blog îmi este și mi-a fost atunci când inspirația pur și simplu mă păresește! Scriu uneori continuu articole în cap, dar în momentul în care încerc să trec toate șirurile de cuvinte din capul meu în articole care să vă fascineze, să vă aducă aici, aproape de noi, pur și simplu nu reușesc.

Iar asta mă frustrează teribil. Mai ales pentru că nu îmi lipsește dorința de a scrie pe blog ci pur și simplu inspirația!

Într-un astfel de moment sunt acum. De când suntem în Vietnam am tot stors articole, dar nu suficient de bune (așa consider eu). Iau laptoplul în față, stau cu câte un word sau cu wordpress-ul deshis cu orele. Uneori scriu, apoi șterg și scriu iar, șterg și scriu iar până când într-un final salvez ca draft pentru zilele următoare.

Îmi promit mereu că o sa fac articolul ăla bun mâine. Ca studenții care se apucă de mâine de învățat, ca mine de fiecare dată când spun că de mâine mă apuc de sport.

Alteori aș face ORICE altceva! Orice! M-aș da nițel pe Facebook, aș face planuri de călătorie pentru peste patru luni de acum, aș ajuta la servirea clienților aici, aș sta cu ochii deschisi visând.

În unele zile îmi pun muzică în urechi, mă izolez de lumea de afară și stau doar eu cu rândurile ce nu vor să se aștearnă!

Uneori lipsa asta de inspirație nu ține doar o zi două. Suntem de mai bine de trei săptămâni aici la Woodstock Beach Camp și cred că de când suntem aici nu am fost cu adevărat mulțumită de mai nimic din ce am scris. Nu aș da vina nici pe loc și nici pe cât de cald e afară! Nici nu știu pe cine să dau vina, nu îmi e clar cum funcționează inspirația asta și de ce mă lovește aparent doar în cele mai nepotrivite momente.

Știu doar că mă frustrează, iar asta nu mă ajută nici să scriu mai bine, cu siguranță nici să scriu mai mult.

Sunt aproape într-un Paradis (dacă nu luam în considerare poluarea și gunoaiele de pe plaja pe care oricum nu merg), am discuții și interacționez cu oameni care te inspiră pur și simplu, iar priveliștea dimineața nu e rea DELOC!

Doar eu, eu sunt secată de inspirație… Și nu înțeleg de ce!

Nu știu de ce vă spun asta, poate aveți niște resurse utile pentru mine, poate niște tips and tricks pentru trezirea monstrului inspirației. Poate ăsta e modul meu de a-mi cere scuze pentru că poate nu m-am ridicat la nivelul așteptărilor mereu. Oameni suntem!

Am scris asta pentru că nu vreau să postez doar încă o ofertă! Vreau să scriu despre tot ce văd și experimentez, dar nu pot…

Îmi pare rău. Poate mâine? Pot spera că mâine!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 comments

https://www.googletagmanager.com/gtag/js?id=G-EYVJ26KTP3