Aseară povesteam cu niște prieteni din Timișoara despre momentele alea când ai impresia că ești cu totul în alt loc. Vi se întâmplă și vouă? Să vă întrebați eu unde sunt? Cel mai des mi se întâmplă asta înainte să mă trezesc. Sau înainte să adorm. Când sunt undeva între vis și realitate.

Și la cât ne tot fâțâim noi dintr-o parte în alta e cumva normal la un moment dat să devin confuză și să mă întreb – eu unde sunt?

Eu unde sunt? Pe drumuri toată ziua.

De exemplu ultimele zile au arătat pentru noi cam așa. Mers la Eforie, revenit în București două zile, plecat prin Covasna vreo trei, revenit în București alte două zile, plecat la Eforie respectiv Câmpulung o noapte, revenit în București, plecat cu prietenii la munte două nopti, revenit în București, împachetat și mutat la Timișoara. Ai reținut ceva? Nu prea. Doar că am tot revenit în București :).

În ritmul ăsta începi să și pierzi șirul zilelor și săptămânilor. Am descoperit că au trecut deja cam două săptămâni de când mi-am propus să public un articol despre Săptămâna Haferland de exemplu. Păi dacă am pierdut și pierd așa șirul timpului, cred că e absolut normal să se întâmple la fel și cu spațiul.

În ultima vreme, tot mai des în București, aveam impresia că suntem în garsoniera în care am stat până să plecăm prin lume. Aveam dimineți când stăteam ceva mai mult cu ochii închiși, lăsându-mi senzația că sunt acolo. Mă rog, am fost și sunt îndrăgostită de garsoniera aia. Îmi plăcea cum o aranjasem. Era albă, dar colorată, veselă, cu zone multiple de stat și relaxare.

Și mi se întâmpla asta des și cât ne tot mutam zi de zi dintr-o parte în alta. Din Bangkok în Puerto Princesa, înțelegeți voi ideea. Asta vine la pachet și cu faptul că mie îmi ia mult să rețin și să învăț numele orașelor. Cel mai des știu după ce am și plecat. Cel puțin în Asia îl întrebam des pe Alex – cum se numește orașul ăsta în care suntem noi acum?

Tu te întrebi uneori unde ești?

Fizic, nu așa teoretic, ce cauți tu în viața ta.

Întrebarea mea e – sunt eu mai ciudată că mi se întâmplă des să am impresia că sunt în altă parte, sau și vouă? Vi se întâmplă și în timpul zilei să aveți impresia că sunteți altundeva sau doar în somn la trezire?

---

Ăsta se vrea și un articol despre cum nu totul e așa glam la jobul nostru pe cât are toaatăă lumea impresia. Cel mai des cunosc mulți oameni care la nivel teoretic declară că vor și ei să facă exact ce facem și noi. Dar la nivel practic sunt atât de puțin flexibili la schimbare încât nu suportă nici să nu aibă pasta lor preferată de dinți.

Până acum cred că o singură persoană mi-a zis – băi, am încercat. Pe mine treaba asta cu călătoriile nu m-a prins!