Merită bloggerii să fie plătiți?
Nu înțeleg înverșunarea împotriva bloggerilor. Și în special nu cea împotriva bloggerilor de travel. Anul trecut cam pe vremea asta cineva ne întreba dacă ne-am vândut rinichii. What? Normal că m-am enervat. Dar na, ce să faci. Oameni mulți, minte puțină deseori.
Ce nu înțeleg e de ce ar sta cineva să își piardă timpul cu hatereala. Am spus în nenumărate rânduri și o să repet. Oricine poate să își facă un blog de călătorii. Asta e probabil partea simplă.
Partea mai complicată vine când trebuie să lucrezi, să încerci să păstrezi legătura cu toate contactele, să răspunzi la timp, să livrezi în deadline, toate astea în timp ce te fâțâi în sus și în jos pe glob de parcă ești la tine în sufragerie.
Cum să ajuți bloggerul de care îți place?
Deseori oamenilor parcă le e teamă să dea un amărât de like. De parcă îl dau de la ei. De parcă ar avea likeurile numărate. Chiar și atunci când le place, când se inspiră din ceva făcut de bloggeri. Sunt mulți care nu ar recunoaște nici plătiți.
Îți recomand să citești și articolul acesta scris de Miruna. Este un ghid foarte bun, în câțiva pași, despre cum să îți ajuți bloggerul preferat. Deci dacă îți place de un blogger, nu-ți bate joc de munca lui. Nu presupune că TOATĂ munca lui trebuie să vină gratis!
De ce bloggerul merită să câștige și bani
Mai ales dacă face doar asta. Și hai să povestim puțin fix despre bloggeri de travel și cum te ajută ei în general. De ce merită să le fie răsplătită munca.
Trei exemple despre cum te ajută (fără să îți ceară ție nimic bloggerii de travel)
- Înainte mergeai la agenția de turism și plăteai mai mult pentru serviciile și îndrumarea oferită. Dădeai mai mulți bani. Acum ai bloggeri care te fac să visezi la vacanțe, îți dau idei și inspirație cu privire la destinații.
- Dacă plecai pe cont propriu cu siguranță cumpărai cel puțin un Lonely Planet. Hărți sau orice alt tip de ghid complet de călătorie. Alți bani, altă distracție. Acum ai bloggerii tăi de travel preferați și articolele lor gratuite care să te ghideze oriunde mergi. Nu mai este necesar neapărat să plătești pentru cărți.
- Prețul biletelor de avion. Dacă nu stai toată ziua să urmărești oferte, cu siguranță ai da, sau dai destul de mult pe biletele de avion. Acum ai bloggeri de travel care postează oferte și recomandări de cazare. Pe timpul și munca lor, iar cititorii se bucură de prețuri mici spre destinații la care visează (că doar asta e și ideea).
Unii folosesc afiliere, alții nu. Vă vine să credeți sau nu, există oameni care REFUZĂ să dea click pe link-ul bloggerului de afiliere. Se duc ei și își caută singuri. Că dacă se îmbogățește bloggerul cu 20 de cenți din tranzacția lui…
Își caută singuri, dar folosind tot informațiile oferite de bloggeri.
Noi nu prea facem afiliere. Mai mult de lene. Nu îmi e lene să stau să caut zboruri și oferte, dar deseori îmi e lene să mă mai duc prin programul de afiliere, să fac niște muncă în plus. În schimb avem uneori campanii plătite. Nu sunt ascunse, sunt semnalizate mare cu P în titlu.
Campaniile plătite
În lumea ideală bloggerii nu s-ar asocia cu produse și servicii în care nu cred. Să presupunem că suntem în lumea ideală. De ce ai refuza să dai click pe un articol (mișto) care are P în titlu?
Asta încă nu înțeleg. De ce ai rata povestea, doar pentru că printre rânduri este precizat și brandul care face povestea posibilă? Sunt dispusă totuși să încerc să înțeleg. Merită bloggerii să fie plătiți? Au ba?!
Internetul și informația sunt gratuite?
Normal că nu! Fiecare site sau pagină de Facebook de pe internet vine și cu costuri. Mai mici sau mai mari. Fie că vorbim de hosting, plăți domenii, certificate și altele. Sau dacă vorbim pur și simplu despre timpul investit pentru a scrie pe bucata aia de internet.
Ai vrea să plătești pentru conținut? Normal că nu, când sunt atâtea mii de site-uri unde găsești informație, de ce să plătești unul dintre ele? (așa gândește toată lumea)
Ți-e teamă că părerea bloggerului este influențată doar de bani? Atunci poate nu citești bloggerul potrivit.
Cum văd eu lucrurile?
Păi oarecum destul de drastic și clar. E blogul meu? E! E timpul meu? Este și asta! Atunci o să promovez aici plătit, dar semnalizat, sau neplătit, cam orice îmi face mie plăcere să promovez.
Chiar azi am văzut la Bogdana Dobre pe Facebook, la un status despre cât a reciclat IKEA anul trecut, pe cineva care o certa că face reclamă. M-am și amuzat știind că aveam articolul acesta pregătit pentru azi.
Voi cum vedeți lucrurile?
Poate pentru că sunt subiectivă văd eu lucrurile așa. Poate mă luminați voi de ce munca bloggerilor ar trebui să vină gratuit pentru cititori. Poate nu înțeleg eu.
Da, cred că bloggingul trebuie să vină prima dată ca pasiune. Să fie elementul principal. Nu în ideea de a alerga după bani. Dar asta nu însemnă că tot timpul și toată energia investită într-un blog trebuie să fie gratis.
Am mai citit la Mihai, tot azi, că sunt 95,304 bloguri în România dintre care doarvreo 4000 active. Cum îți explici asta? Toată lumea pornește la drum cu elan. E greu să păstrezi elanul.
Da, eu cred că bloggerii merită să fie plătiți. Altfel toți fotografii, cântăreții și artiștii ar trebui să își ofere gratuit munca. Nu?
Poate nu am inteles intrebarea corect, insa un principiu capitalist spune ca merita exact cati bani face.
Si face cat sunt dispusi cumparatorii sa plateasca…
Sau mai degraba merita exact cat de trendy e chiar daca unele obiecte/idei/etc ar putea spune ca nu au niciun sens dar cu publicitatea potrivita sau cum prinde la popor ar putea ajunge la un business de milioane
GOOD point!
Bineinteles ca TREBUIE sa fie platiti bloggerii. Vorbesc din punct de vedere al unui antreprenor. Daca as avea bani de reclama SIGUR, SIGUR as apela si la lumea bloggerilor.
Am citit destule bloguri incat sa stiu cat de dedicati sunt, cat de mult si cat de bine muncesc pentru banii castigati. Bloggerii nu-si permit sa-si insele cititorii, de aceea orice promovare pe un blog serios este mai valoroasa decat un algoritm google (de exemplu).
Si pentru ca citesc bloguri stiu ca exista multi care au o problema cu sursa veniturilor bloggerilor. Cred ca o parte din curiozitate vine din nestiinta, este o „slujba” noua pe piata muncii si ei chiar nu inteleg. Dar asta nu inseamna ca e normal sa intrebi omul direct din ce traieste. Sau sa tipi „Reclama!Reclama!”. Da, am vazut si noi ca e reclama, nu-ti place, pleaca! … Si mai sunt si invidiosii, pe astia ignora-i ca nu ai altceva de facut, invidiosi s-au nascut, invidiosi vor muri.
De curand in Slovenia m-am imprietenit cu Natalia care este din Polonia dar locuieste in SUA. De un an de zile calatoreste si scrie despre experientele ei, pe blog. Si DA este platita pentru treaba asta. Poate noi bloggeri de Travel ar trebui sa schimbam tara. O sa imbatranim pana va fi si in Romania inteleasa corect aceasta meserie.
Pana atunci eu cel putin chiar fac asta din pasiune. Este adevarat ca mai arunc cate un link afiliat pe ici pe colo, dar nu de aici imi vin banii pentru calatoriile mele, evident.
Pana cand ne vom muta cu totii in SUA pastrati-va sufletul curat, calatoriti cat mai mult si scrieti despre asta ca merita.
Spor !
Ai punctat foarte bine! Si mie mi s-a luat de persoanele care cred ca toata lumea poate sa scrie pe un blog! Tare mult ma amuza ca unele persoane se inspira de la bloggeri, iar ca sa nu dea click, prefera sa cauta singuri pe google..:))) cum ai scris si tu… what?! De ce ai face asta?! De ce suntem atat de rai?? Este trist, pentru ca noi muncim… si da, pt 6 poze alea pe care le are cineva intr-un articol, a muncit! A editat pozele, a dardait poate de frig sa le faca, a gasit un loc unde sa le faca si asa mai departe. Si vine unu’ si zice… „da ce o fi asa greu sa fii blogăr??”…
Exact. Mno, cum ziceam si in alt comment. Nu ma plang. Orice job vine cu avantaje si dezavantaje. Dar as vrea sa inteleaga oamenii ca si asta e un job.
Sunt si bloggeri care isi bat joc de cititori. Rezolvarea e simpla. Inchizi si pleci mai departe. Dar nu poti sa te astepti sa primesti mura in gura tot si gratis.
Si asa cum spuneai si tu. Deseori e doar pura rautate.
Bineînțeles că trebuie să fim plătiți. După cum bine știi, uneori muncim mai mult decât oamenii care merg la birou. Pentru că vrem să avem conținut original, pentru că e vorba de creație multă, de investiții în tot ce înseamnă blogul, care e un produs în care trebuie să băgăm bani ca să arate/funcționeze bine, pentru că suntem o sursă de informații pentru care oamenii nu plătesc, pentru că uneori muncim mai mult timp decât petrecem cu familia, pentru că informația care e doar la un click distanță pentru cititor se naște doar după ce noi muncim câteva ore, pentru că unii din asta trăiesc etc. etc. etc. Să mai zic? ?
Ce bine ca ai detaliat. Eu oarecum am mai povestit de lucrurile astea si nu vreau sa creada lumea ca ma plang. Au fost deciziile mele si la schimb vad lumea.
Ca asta vine cu multq munca, nu toti realizeaza. Dar asta e ideea. Sa facem educatie. Ca nu tot ce zboara se mananca si nu tot ce e blog trebuie sa fie gratis. Huugs and keep on rocking Daddy Cool!
Ce frumos ai scris! Si, da, meritam sa fim platiti.
Pana la urma ramane loc pentru toate abordarile si preferintele.
Cand am postat prima pagina web, pe la sfarsitul anului 1995, eram extrem de incantat de facilitatea comunicarii oferita de internetul gratuit al pasionatilor dornici sa aseze temelia „satului global”. Construiam de zor la scoala interfete de organizare si navigatie optimizate ergonomic, bucurosi ca asistam si participam la o revolutie care va permite accesul gratuit la informatie pentru ca in naivitatea pioneratului eram inca convinsi ca accesul la informatie este un „drept fundamental”. Era frumos. Foarte frumos…
Sigur ca infrastructura costa bani. Mai mult, creatia cere ore fara sfarsit rupte definitiv din viata cuiva. Intretinerea unui server, a unei pagini, actualizarea legaturior si a „plug-in”-urilor cere timp si uneori si bani suplimentari.
In acelasi timp, ideea internetului gratuit ramane la fel de seducatoare ca oricare alt pas major in progresul dezvoltarii societatii. Macar la inceput… 🙂
Reclamele si promovarile pot fi uneori utile celor asupra caror se abat, cu sau fara voie, dar de cele mai multe ori tind sa sufoce explorarea continutului peste care se suprapun strident. Am fugit de televizor pe youtube, haituit de tortura insuportabilelor reclame ce fragmenteaza si dilueaza participarea la povestea unui film, a unui interviu, a unei emisiuni, a unui spectacol, sau a unei manifestari sportive. Aceasta fragmentare cauzata de reclame nu rezoneaza cu felul in care gandim si simtim si treptat ajugem sa nu mai putem aprofunda nimic, plictisindu-ne rapid de orice dureaza mai mult de 3 secunde…
Cand deschid pe internet o pagina, un articol, un video, nu vreau sa fiu asaltat de reclame, sugestii personalizate in functie de profilul meu, si nici promotii de bilete, cazari, masini de inchiriat, alune, nasturi, sau atza de cusut. Vreau sa pot savura „in liniste” articolul respectiv si daca citesc ceva ce m-a inspirat sa caut informatie suplimentara, de care chiar am nevoie, vreau sa am optiunea undeva in pagina sa pornesc in directia respectiva.
Din pacate, nu pot pleca in vacante si calatorii in functie de perioadele in care se ofera promotii la bilete sau cazari si trebuie sa ma descurc cu ce gasesc la indemana in intervalul scurt in care mi se aproba vacanta. Nu aleg nici destinatiile in functie de promotii si continui sa fiu atras de alte aspecte ale locului respectiv. Daca imi pot permite, si se aliniaza planetele, ma duc in locul in care sunt interesat sa ajung si daca nu, cum s-a intamplat si se va mai intampla de multe ori, ma resemnez impacat fara a-i invidia pe cei care o pot face… 🙂
Sunt de acord ca blog-urile, de calatorie pot insipra alegerea unei destinatii si pot fi extrem de utile colectarii de informatii necesare pregatirii unei calatorii, vacante, etc. Repet cu convingere, extrem de utile.
In acelasi timp nu imi pot baza deciziile pe nuantele subiective ale interpretarilor celui ce a trait o experienta a lui/ei acolo. Imi sunt utile datele concrete, nu cum i s-a parut ceva anume uniui blogger pentru ca de multe ori un blogger nu cunoaste multe alte detalii intretzesute in istoria sau urzeala socio-economica a locului vizitat si impresiile lor subiective sunt de multe ori superficiale, paralele cu adevarul, sau cu experinta traita de altcineva mai informat asupra detaliilor.
Sunt de acord si ca toti cei ce hotarasc de bunavoie sa traiasca din blogging au dreptul sa perceapa o plata pentru informatiile oferite. Coletarea de informatii si organizarea lor necesita un timp pe care ei trebuie sa si-l rupa din orice alta activitate. Cererea de a fi compensati este indreptatita si ar trebui s-o respectam cu totii fara a-i contesta validitatea.
Dupa cum, bineinteles, si cei care citesc un blog au libertatea de a plati pentru informatia respectiva, sau de a face contributii, chiar si cand plata nu este obligatorie, sau au optiunea de a cauta informatii in alta parte.
Sunt de acord cu tot ce spui. Fiecare experienta este diferita. Binenteles, daca eu am avut o experienta buna sau proasta, nu inseamna ca o sa fie la fel pentru toata lumea.
Eu am inceput sa scriu prima data pe Yahoo 360. Parca asa se numea. M-am bucurat sa gasesc un loc unde sa ma pot exprima, nu doar in jurnalele mele. Am tinut jurnal muuulti ani. Apoi am inceput sa scriu acolo in primul an de facultate. Am avut un blog personal unde scriam toate tampeniile si in general doar lucrurile care ma nemultumeau. Asa am ajuns, multi ani mai tarziu aici pe blog.
Si iar, aici depinde de fiecare. Ieri am postat un jurnal de calatorie. Un articol ca o tocanita. Cu de toate. Ce am mai aflat, ce mi-au mai spus localnici, ce mai facem noi, ma rog, tocanita. Oamenii vor mai multe, le place sa citeasca asta.
Tu preferi mai mult datele exacte – cat costa autobuzul, de unde il iei, cat a costat cazarea etc. Eu incerc sa fac din ambele. Si articole utile celor care o sa ajunga pe unde am fost si noi, dar si articole subiective.
Si extrem de echilibrat comentariul. Si lung! E loc si pentru toata lumea, asa cum exista si nenumarate bloguri scrise in multe stiluri. Si nu doar bloguri, dar si site-uri sau publicatii mari, jurnalisti de calatorie in adevaratul sens al cuvantului etc.
Inevitabila intrebare este cum percepi taxa? Inviti potentialul cititor sa-si faca abonament? „Rupi bilete” la intrarea pe blog ca sa poate plati si accesa si cei ce nu sunt interesati sa-si faca un abonament lunar, trimestrial, anual?
Si evident iti asumi riscul ca odata cu instalarea barierei si a gheretei unde se plateste trecerea, cititorii se vor rari. Din punctul bloger-ului muncitor, efortul trebuie recompensat financiar. Din punctul de vedere al cititorului, informatia oferita trebuie sa precisa, verificata, agreabila ca forma si imposibil, sau greu de gasit in alta parte.
Cu alte cuvinte, ceea ce ofera un blog trebuie sa fie (aproape) si foarte util si de neinlocuit pentru ca cititorul inundat de optiunile concurentei sa plateasca pentru a continua sa-l acceseze. Si problema este ca vor continua sa apara, inevitabil, entuziasti (unii chiar talentati) care vor oferi informatie gratuit. Macar o perioada… 🙂
Probabil pana cand si daca cei ce vor facilita accesul la „tzevile” prin care se produce accesul vor instala un meniu nuantat de acces (se lucreaza febril la asta si in legislatie si in aspectul tehnic) si vor dori sa imparta din sumele percepute si cu blogerii creatori de continut valoros pe piata.
Lumea inca se scarpina in crestetul capului pentru a gasi metode mai bune din a scoate un profit din circulatia informatiei pe internet… 🙂
Pana una alta, decizia de a polua cu reclame a celor de la youtube, de exeml, exaspereaza vizitatorii, in acelasi timp le ofera optiunea unei experiente linistite fara reclame contra cost… 🙂 Unii vor plati pentru confortul lipsei reclamelor, altii vor incerca sa le ignore stridentza si unii vor pleca sa explore alte optiuni.
Nu mi-as pune cititorii sa plateasca. Nu stiu sa iti spun de ce. Avem buton de doneaza si unii dintre ei chiar o fac.
Si cum discutia e asa lunga iar aici este 1 noaptea, revin maine mai coerenta :).
Asa-i ca primul reflex este sa nu obligi pe nimeni sa plateaca? Acea doza initiala de idealism ramane strecurata undeva printre kilobitzi… 🙂
Te bucuri ca cineva a gasit ce ai scris suficient de interesant pentru a-ti aloca cateva minute pretzioase din viata lui/ei, in conditiile in care o putea face pe multe alte pagini…
Normal. Pentru ca blogul si scrisul le-am pornit ca pasiune. Scriu si pentru mine si-mi place sa mai recitesc uneori, dar si pt toti oamenii astia care de-a lungul anilor (si prostiilor debitate uneori) au ramas langa mine.
Ziceam si in articol ca bloggingul ar trebui sa inceapa in primul rand din pasiune din punctul meu de vedere. Si daca tot ne place un blogger sau un altul, sa ii sustinem. Nu sa evitam sa le citim articolele ca sunt cu P in titlu, sau sa nu cumparam prin linkuri de afiliere ca se imbogateste. Pt ca oricum nu e asa. Si e o munca in spate, cu toata pasiunea din ea.
Dar eu nu mi-as pune cititorii sa plateasca, asa cum nu i-as restrictiona nici sa poata sa citeasca doar daca se aboneaza la newsletter, se dau peste cap, se fac muste. (Da like, follow sa poti sa citesti).
Asa cum nici celor pe care ii ajut in privat nu le cer bani. Cine vrea sa doneze pt ajutor o poate face. Am avut cazuri care chiar m-au uimit.
Cine nu, nu. Nu ajut in speranta ca o sa ma plateasca cineva sau asteptand ceva in schimb. Ajut pentru ca vreau si pot si mai ales cand simt sa o fac.
Si sa fim seriosi, nu sunt Coldplay sa tai bilete la intrare.
Cred ca e drum foaaarte lung si multa educatie pana cand si daca utilizatorii vor ajunge sa plateasca pt info. Si daca ma gandesc bine, tocmai asta e magia internetului. Faptul ca ai toata informatia la un click distanta. Free.
Am scris ani de zile fara sa ma plateaaca nimeni si chiar daca nu ar aduce si remuneratie blogul, tot as scrie. Asa cum faceam si cand aveam job full time.
O alta chestie la noi e si ca nu e singura sursa de venit blogul. Deci nu suntem constransi sa depindem de el. Si nici nu accept campanii cu care simt ca nu ma potrivesc. Sau nu ne potrivim.
Am refuzat camatari legali care ar fi platit foarte bine de exemplu. Dar mi s-a parut stupid sa recomand ceva despre care eu am o parere proasta.
Am refuzat medicamente de retinere apa pt ca wtf?!, produse de ingrijire cu mult aluminiu in ele…
Am refuzat chiar recent sa laud ceva ce eu nu am testat. Pt ca iar, wtf?!. Si omul nu intelege si inca imi cere sa il laud, sa scriu un articol despre cat de supercalifragilistic e serviciul lui. lista poate continua.
Simt ca ma duc pe campii putin in idei despre etica in blogging. ?
Cred ca multa lume nu intelege cu ce se mananca bloggingul si vad totul doar din perspectiva lor de angajat. In sensul ca ei sunt obisnuiti sa primeasca salariu pentru MUNCA depusa, si cel mai probabil bloggingul il vad ca pe o distractie(nu MUNCA). Cred ca li s-ar schimba parerea foarte repede daca ar fi ei bloggeri. Si in plus cred ca exista multa invidie care reiese din presiunea sociala de a avea „viata perfecta” de pe social media…. care de fapt nu este atat de „perfecta”.
Si cu viata asta perfecta incerc sa ma lupt des. Sa povestes si ce e nasol, ca nu e pentru toata lumea, ca e si greu uneori. Nu de alta, dar sunt multi oameni impulsivi si chiar n-as vrea sa ma trezesc in inbox cu mesaje gen – da-ti demisia mi-ai zis, o sa fie frumos, ai zis.
Si da, probabil multi nu prea inteleg sau nu realizeaza cum si cu ce se mananca bloggingul. Cum adica? Sa nu mergi ca la fabrica la birou sa pontezi? Sa nu stai in trafic vreo doua ore minim pe zi? Eu sper usor usor sa se deschida cat mai multi mintile. Sa isi ia tot mai multi oameni inima in dinti sa faca lucrurile pe care si le doresc. Pana atunci, sa vina si hate si love, ca asa e in tenis!
De ce ar plati cineva pentru un lucru oferit gratis? Dvs. ati plati pentru ceva ce vi se ofera gratis? Sau mai bine, dvs. cati bloggeri de travel sustineti? Fiindca presupun ca cititi bloguri de travel.
Pe de alta parte, cititorul deja „plateste” cu vizita pe care o face si cu timpul petrecut pe blog, lucruri care maresc valoarea blogului si implicit a bloggerului. Atunci cand scrieti un articol platit, nu sunteti platiti in functie de cati cititori aveti?
P.s. Am un blog de travel in engleza si ofer gratuit informatie. Dar daca ati fi dispusa sa puneti in practica ceea ce predicati, va pot lasa linkul ca sa faceti o donatie? 🙂
Frau cred că trebuie să citești articolul ca să înțelegi, vorbeam de înverșunarea oamenilor împotriva articolelor plătite. Dar comentariul tău mă face să înțeleg clar că nu ai citit articolul.