Cu câtă grijă sau frică vă alegeți destinațiile atunci când plecați undeva? Știu oameni cărora nu le place să zboare, așadar merg pe unde pot cu mașina. Alții nu doar că se urcă în avion, dar merg în destinații cu potențial periculos. Voi, cei care citiți blogul pe unde vă situați?
Noi clar pe undeva pe la mijloc. În Iran nu am avut absolut nici un dubiu să mergem, în schimb în El Salvador, da. Și chiar dacă mulți au vrut să ne convingă că și-n Honduras e ok, am considerat că nu prea merită.
Ruine văzusem în Mexic suficient cât să ne săturăm, de la plajă veneam din El Salvador, iar plajele din Nicaragua sunt mult mai frumoase. Poate că ascunde Honduras frumuseți nebănuite, dar știți cum e, uneori trebuie să mai și lucrezi pentru reputație și călători.
Radu Păltineanu de exemplu s-a aventurat în Venezuela. Pe bicicletă chiar. În perioada asta, oricât aș crede eu că e frumoasă Venezuela, nu m-aș apropia. Poate mă înșel, dar nici nu pretind că le știu pe toate.
Precauți, dar nu foarte
Așadar nivelul nostru de precauție e undeva pe la mijloc. Nici nu sărim să judecăm oameni, iar asta ne mai bagă și în mici belele, dar nici nu luăm bomboane de la străini pe stradă. Ah, ba da. Am luat în San Cristobal de las Casas. De la un călător care făcea bomboane bio și le vindea. Și asa călătorea și strângea bani pentru călătorii.
Deci luăm și bomboane de la străini, dar în condiții de siguranță. 🙂
Am mai povestit despre restul măsurilor. Avem banii pe mai multe carduri, la bănci diferite, în multiple conturi. Prin geantă pe la fiecare mai avem ascuns mărunțiș, să nu rămânem în fundul gol. Stăm în general în camere private pentru că oricum diferența de preț de la dormitor la privată e destul de mică.
Ne împrietenim cu oamenii, dar dacă ne dau un vibe rău, nu stăm prea mult pe lângă ei. În Filipine voia un băiat să ne arate o super plajă după colț. Am mers puțin după el, când ni s-a părut că devine dubioasă treaba și că ne îndepărtăm prea mult, ne-am luat la revedere și-am plecat. Dar tot în Filipine am fost suficient de iresponsabili să plecăm cu scuterul pe offroad. Atunci am făcut pană în pădurea de tâlhari aparent. Ne-au ajutat localnici să reparăm pana și nici nu s-a luat nimeni de noi.
Așadar, cum stai cu paranoia? Nu-i o rușine nici să spui că nici până la avion nu ajungi, nici să povestești că ai ocolit Bruxelles după atentate și nici nu vrei să calci pe acolo, e ok și dacă te sperie gângăniile și bolile tropicale. Ca să fie mai ușor, pe o scară de la 1 (cel mai precaut), la 10 (cel mai relaxat) pe unde crezi că ești?
Cred ca 7. Eu sunt incapatanata, daca am luat bilet si mi-am facut planuri sa merg intr-un loc, doar declararea unei stari de urgenta in tara respectiva m-ar putea opri. Am fost recent in Cairo, la scurt timp dupa cateva atentate in zona. Din fericire, tot timpul m-am simtit in siguranta.
În mare parte din timp călătoresc singură, așa că trebuie să fiu ceva mai atentă. Numai că nu mereu socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg: pe vremea când am mers cu InterRail am luat trenuri locale de noapte, la un moment dat era 2 noaptea și eu eram de una singură prin gara din Ancona. Na, uneori mă uit în urmă la lucrurile pe care le-am făcut și mă gândesc „băi, aici puteam muri sau aici putem fi jefuită sau aici puteam fi violată”. Din păcate/fericire, îmi cam place să fac și lucruri mai exciting.
Dintre toate locurile în care am fost, cel mai cu morcovul am plecat în Phnom Penh. Atâtea povești cu jaf etc. Mie nu mi-e prea teamă de bani, la o adică mai sunt prieteni care pot trimite la nevoie, dar de pașaport mi-i teamă să nu mi se fure. În cele din urmă a fost ok și în Phnom Penh și chiar mi-a plăcut.
Dacă ar fi după mine…as merge prin zone un pic mai…de conflict, îmi cam plac alea. Dar na, trebuie gândit bine înainte 🙂
Foarte tare îmi place tema propusă. Eu cred că paranoicii sunt oameni informați și uneori prea informați, lucru care se poate întoarce împotriva lor. Eu sunt o paranoică. Ca și Mary care a comentat mai jos că a anulat rezervările la Istanbul după atentate, am făcut și noi același lucru. Am ceva emoții în zone în care au fost atentate. Pe de altă parte am înfruntat și frici. Până să călătorim efectiv în Iran, mi-am făcut multe scenarii. Și dintre toate, partea cu banii în plasă m-a epuizat psihic. O altă victorie a fost să mergem desculți printr-o pădure de mangrove într-un jungle trekking în care nu ne avertizase nimeni că urma să facem asta. Rămân însă o mulțime de alte informații sau prejudecăți despre țări pe care am vrea să le vizităm, dar încă nu ne facem curaj. Voi sunteți o inspirație și mă bucur să vă citesc.
Eu cred că m-aș încadra la 7 dar de fiecare dată cedez în fața soțului… Am anulat rezervările ptr Istanbul chiar dacă noi urma să ne cazăm abia după 3 săptămâni de la nefericitele evenimente, în Anglia am ajuns de 3 ori anul trecut fară să vizitez Londra ( de teama atentatelor, se înțelege… – teama soțului, evident ). A trebuit să mă mulțumesc cu Nottingham și Birmingham, zone safe în apropierea rudelor la care ne am cazat. ?
Anul acesta sper să reușesc să-l scot din zona de confort cu o vacanță în Israel la care visez de ceva vreme.
E bine să fii precaut dar totuși…
Călătorii plăcute și în siguranță!!!
buna,teama de avion am dovedit-o,oarecum.Cel mai frica mi-a fost acum multi ani cand am iesit prima oara din Ro,la greci,evident.Trebuia sa trecem Bulagaria si,zvonurile stateau ciorchine cum ca hotii,talharii la drumul mare opresc amsinile si te lasa in fundul gol,in caz ca mai scapi.Aveam o Dacia 1300 ,GPL,iar o usa nu se inchidea prea bine,motiv pt care am tinut-o tot drumul cu un cordon de halat, legata.Cu gpl n-am inaintat prea repede asa ca noaptea neagra ne-a prins in B,impreuna cu un somn insistent(pe atunci dormeam..:( )Am tras cat am putut de ochi si de noi si,cand ne-a razbit,am intrat intr-un codru,pe dreapta,sa facem nani,ignorand orice jaf-posibil,probabil viol.Dimineta si noi si masina eram fara urma de agresiune.La BRXL tocmai ce am fost,ne-am plimbat peste tot,am nimerit cazarea prin jurul Gare du Midi,unde colcaiau,am prins si greva din transport ,fiica-mea mi-a povestit zilele trecute ca un coleg a fost batut si jefuit chiar la Gare du Midi,a ramas fara acte si tot ce avea,si-a luat haine cu 50 e de la ambasada(de la sh).Am avut noroc,poate si inconstienta.
Eu cred ca voi sunteti mult mai sus de mijloc
Faceti lucruri pe care putini ar avea curaj
Eu cred ca sunt de un 7. Imi mai place sa fac si lucruri nebunesti uneori totusi destul de safe.