• Menu
  • Menu

Tu cât de precaut ești în călătorii?

Cu câtă grijă sau frică vă alegeți destinațiile atunci când plecați undeva? Știu oameni cărora nu le place să zboare, așadar merg pe unde pot cu mașina. Alții nu doar că se urcă în avion, dar merg în destinații cu potențial periculos. Voi, cei care citiți blogul pe unde vă situați?

Noi clar pe undeva pe la mijloc. În Iran nu am avut absolut nici un dubiu să mergem, în schimb în El Salvador, da. Și chiar dacă mulți au vrut să ne convingă că și-n Honduras e ok, am considerat că nu prea merită.

Ruine văzusem în Mexic suficient cât să ne săturăm, de la plajă veneam din El Salvador, iar plajele din Nicaragua sunt mult mai frumoase. Poate că ascunde Honduras frumuseți nebănuite, dar știți cum e, uneori trebuie să mai și lucrezi pentru reputație și călători.

Radu Păltineanu de exemplu s-a aventurat în Venezuela. Pe bicicletă chiar. În perioada asta, oricât aș crede eu că e frumoasă Venezuela, nu m-aș apropia. Poate mă înșel, dar nici nu pretind că le știu pe toate.

Precauți, dar nu foarte

Așadar nivelul nostru de precauție e undeva pe la mijloc. Nici nu sărim să judecăm oameni, iar asta ne mai bagă și în mici belele, dar nici nu luăm bomboane de la străini pe stradă. Ah, ba da. Am luat în San Cristobal de las Casas. De la un călător care făcea bomboane bio și le vindea. Și asa călătorea și strângea bani pentru călătorii.

Deci luăm și bomboane de la străini, dar în condiții de siguranță. 🙂

Am mai povestit despre restul măsurilor. Avem banii pe mai multe carduri, la bănci diferite, în multiple conturi. Prin geantă pe la fiecare mai avem ascuns mărunțiș, să nu rămânem în fundul gol. Stăm în general în camere private pentru că oricum diferența de preț de la dormitor la privată e destul de mică.

Ne împrietenim cu oamenii, dar dacă ne dau un vibe rău, nu stăm prea mult pe lângă ei. În Filipine voia un băiat să ne arate o super plajă după colț. Am mers puțin după el, când ni s-a părut că devine dubioasă treaba și că ne îndepărtăm prea mult, ne-am luat la revedere și-am plecat. Dar tot în Filipine am fost suficient de iresponsabili să plecăm cu scuterul pe offroad. Atunci am făcut pană în pădurea de tâlhari aparent. Ne-au ajutat localnici să reparăm pana și nici nu s-a luat nimeni de noi.

Așadar, cum stai cu paranoia? Nu-i o rușine nici să spui că nici până la avion nu ajungi, nici să povestești că ai ocolit Bruxelles după atentate și nici nu vrei să calci pe acolo, e ok și dacă te sperie gângăniile și bolile tropicale. Ca să fie mai ușor, pe o scară de la 1 (cel mai precaut), la 10 (cel mai relaxat) pe unde crezi că ești?

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 comments