Mă întreb și eu des asta pe mine. Oare sunt dispusă să trec prin tot acest proces destul de complicat? Sau cine știe, poate nu e nevoie să emigrez și îmi dați voi idei mai bune.
Gândul cu privire la emigrare nu îmi este străin. Deloc. Am început din facultate când mulți au început să își ia zborul spre țări străine iar eu urlam în gura mare că România e frumoasă, că merită și că se pot face lucruri și la noi. Ce facem aici? Ultimul stinge lumina? Nu umblă câini cu covrigi în coadă nicăieri.
Ușor ușor am început de la extrema asta să trec în rândul celor care îi încurajează pe cei care pleacă din țară. În facultate mi-a fost prezentată foarte fugitiv o ramură a marketingului. Cel sportiv. Una dintre ramurile care îi însuflețește cel mai mult pe oameni. Care stârnește cele mai multe sentimente și energie.
Și-am început să visez la un master în această specializare. Și-am fost și am bătut la porți cerând să muncesc gratis, doar să învăț. Nu am avut prea mult succes. Să plec din țară pentru un master cu care apoi nu aveam ramură unde să profesez în țara mea? Mie mi s-a părut absurd.
Și așa am început să îmi încurajez prietenii curajoși care plecau să își urmeze vise. Să devină mai buni pe ceea ce iubeau. Nu-i mai dojeneam. Îi aplaudam și îmi făceam cont de Facebook doar ca să pot ține legătura cu ei.
Și azi am ajuns să fiu unul dintre oamenii care se întreabă: să mai stau? Sau să caut alte orizonturi? Au trecut 10-12 ani de când militam pentru a rămâne.
De ce nu aș vrea să emigrez?
Pentru mine emigrarea înseamnă un proces mai lung. Înseamnă tot drumul până când ajungi cetățean al altei țări. Pentru că altfel, eu oricum nu stau prea mult în România. Dar veniturile mele sunt în mare parte din România iar taxele tot acolo mi le plătesc. Și nu primesc absolut nimic în schimb. Un metrou care costă mai mult decât o super rachetă, care încă nu e funcțional, și nici nu o să fie prea curând.
Nu aș vrea să emigrez pentru că familia și mare parte din prietenii mei sunt acolo. Dar ca și în relații, nu-i motiv suficient de bun să rămâi doar pentru că le place altora.
Nu sunt dispusă să îmi iau un job full time undeva, când tocmai ne-am început viața asta așa. Și ne place, e bine și nu vrem să se schimbe. Și nici nu sunt sigură că e o idee bună să deschidem firme prin alte țări, pentru că oricum nici nu câștigăm chiar atât de mult.
Și nici nu am găsit încă un loc în care să spun clar – uite, aici m-aș muta. Berlinul, dar e scump cu draci (cel puțin chiriile) și nici vremea nu e așa grozavă. Rămâne într-un colț de minte Portugalia, dar să ajungem până acolo prima dată.
Pe de altă parte, am toate motivele care mă fac să vreau să emigrez.
De ce aș vrea să emigrez?
Pentru că deseori sunt dezamăgită de lucrurile care se întâmplă în țara mea. De la “revoluția” asta fiscală, cum arată spitalele din România, transportul în comun, mă deranjează că ne scot țările civilizate din cataloagele de destinații, că Ryanair își retrage baza din Timișoara, că interzicem educația sexuală în școli, când suntem țara numărul 1 în Europa la mame minore.
De ce aș vrea să emigrez? Pentru că nu cred că țara mea e capabilă acum să îmi ofere o bătrânețe blândă, că pe termen lung poate să îmi ofere demnitate.
Iar asta se vede, oricât vrem noi să o ascundem. Povesteam cu o fată din Olanda zilele trecute. Despre cum era la noi în școală și cum era la ei. Cât nu îi băteau sau umileau profesorii, cât nu se băteau și umileau ei între ei. În România mi se pare uneori că liceul nu s-a terminat niciodată. Și se întâmplă iar și iar aceleași nedreptăți.
Și cred eu, ăsta este unul dintre principalele motive pentru care mulți vor să plece din țară.
Vreau să emigrez? Nici nu știu. Unde?
Tu cum ești?
Fie că te-ai mutat prin alte zări, fie că încă ești în România, că vrei să rămâi, că te gândești să pleci, sunt curioasă să îmi spui de ce. Care sunt motivele care te țin oriunde te-ai afla?
Să îi spunem cercetare. Aș vrea să știu părerile tuturor. Cei rămași și cei plecați…
Buna seara ! Ma numesc Flavius. Sunt un băiat de 15 ani care ar vrea o viata mai buna în viitor. De la o vreme am început sa ma gandesc : oare este bine ceea ce gandesc ? Oare nu ar trebui sa ma gandesc la scoala și la alte lucruri ??? Sa ajung la un liceu bun ? Răspunsul este ca nu știu. Odată cu pandemia asta mondiala am văzut niște lucruri și mi-am dat seama de câteva dintre ele. România nu este pregatita pt o astfel de criza, astfel de momente grele. De la “marea revoluție” din ’89 nu s-a schimbat mai nimic. Vad la televizor zilnic cum este traiul în alte tari și efectiv salivez. Scoli bune, infrastructura dezvoltata, drumuri, autostrăzi…etc. Dacă as întra în toate aceste subiecte as sta aici pana dimineața sa scriu. În viitor îmi doresc o viata mai buna , un trai mai bun pt mine și familia mea și nu în ultimul rand siguranță și sănătate. În concluzie, ma gândesc serios la aceasta alegere chiar dacă încă nici nu am întrat la liceu. Nu in ultimul rand, îmi poate răspunde cineva ??? Un om matur care a trecut prin aceasta schimbare și care ar putea sa mi dea și mie niște sfaturi ??? Mulțumesc!
Buna Simona! Iti scriu din Germania (Munich mai exact). Am avut aceleasi ganduri si aceeasi lupta ca si tine, in ceea ce priveste plecatul din tara. Am plecat anul trecut in mai si sincer ma felicit pentru decizia luata (si nici macar nu mi-am gasit inca de lucru). Pana la sfarsitul anului 2017 nici nu am crezut vreodata ca ne vom pune problema plecarii in afara, insa din pacate, situatia in tara s-a inrautatit rapid si am ajuns sa ne simtim umiliti si scarbiti. Motivul plecarii nu a fost financiar ( castigam foarte bine amandoi in Ro) insa ne-am dat seama ca la noi pur si simplu, nu e de trait. Eram mereu nervosi si stresati, timp mult pierdut in trafic samd. Sunteti tineri si ati calatorit mult, cred ca veri avea un avantaj mare (daca veti lua decizia sa plecati) in ceea ce priveste acomodarea, samd. Nu trebuie sa ramaneti neaparat intr-o tara anume, daca nu va place si nici nu sunteti presati momentan sa emigrati, ceea ce iarasi e avantajos pentru ca nu veti lua o decizie pripita. Depinde de fiecare ce isi doreste in viitor si daca vrea sau nu sa aiba copii si unde sa ii creasca (noi nu avem si a fost mai usor). Cred ca e mai “mic” regretul de a pleca si de a te intoarce in cazul in care nu te acomodezi, decat regretul de a nu fi incercat. Avantaje si dezavantaje sunt si vor fi peste tot, insa in functie de ce ne dorim, ele sunt compensate sau nu. Personal, nu sunt foarte optimista in ceea ce priveste Ro, pentru ca, chiar si daca va pleca actualul partid de la conducere, va dura mult pana sa se repare toate daunele facute…la modul realist si practic vorbind. Nu vreau sa fac parte si eu (viitoriicopii nici atat) din inca o generatie de sacrificiu. Mult succes va doresc!
Eu m-am mutat in Anglia (Canterbury mai exact), după ce mi-am terminat liceul. Acum am terminat faculta si imedist si masterul, si muncesc ca self employed. Anglia are ceva avantaje in ceea ce privește taxele ( nu plătești taxe decât daca câștigi peste o anumită suma), deci sunt posibilități de creștere fără sa iti dure statul toți banii. Sunt multe joburi in orice domeniu vreți voi, doar ca trebuie sa le căutați si sa trageți tare, pentru ca, mai ales la început, nu va da nimeni nimic pe gratis… Dar pentru mine asta a fost alegerea buna… asa cum ai zis si tu in post, nu consideram ca o sa am o viața/pensie ușoară daca aleg sa rămân in România si nici nu știam ce o sa fac pe termen lung in Ro…
Complicat subiect. Eu am familie, 2 copii mici si un sot care ar emigra dar ii este frica. De ce ? Pentru ca se teme ca nu gasim de munca, noi neavand meserii cautate in afara. Nu vrea sa riste sa plece asa cu doi copii dupa el, fara niciun job stabil. Avem prieteni plecati prin spania, canada, olanda si toti spun ca e greu, nu este nimeni dispus sa te ajute la inceput de drum. Pribabil ca de aici descurajarea. Cat despre mine eu as pleca si maine, eu visez la un loc exotic, cu peisaje frumoase, cu caldura. Eu nu doresc sa ma imbogatesc, nu vreau sa ma scald in bani, un trai decent mi ar fi suficient. Daca nu ar fi fost copiii nu mai eram de mult aici, nu ma regasesc in aceasta tara, nu simt ca apartin acestui loc. Dar cel mai probabil aici vom sfarsi. Asa ca oameni frumosi, plecati daca puteti, acolo unde simtiti !
Draga Laura….parca m-am vazut pe mine in comentariul tau. Demult am planuri de emigrare, dar sotul ar vrea si nu prea…
Si la mine aceeasi situatie: copiii mici, meserii oarecum cautate unde vreau eu sa emigrez. Daca era dupa mine aveam deja 7 ani de Australia 😂 (pe atunci aveam un copil).
Nu am renuntat complet la idee….
Unde mai exact vrei sa emigrezi???
una din punctele mai complicate cu mutatul pe undeva este ca ramai cam blocat cel putin in primii ani.
Ma refer la sensul in care nu poti sa pleci 6 luni prin lume hai hui pentru ca:
– este greu sa gasesti chirie (ca sa nu mai spun una buna)
– chiria reprezinta o proportie mare din venituri si parca nu iti vine sa o platesti cand nu esti pe acolo
– sunt ceva costuri si la inchiriere, bani pe care nu o sa ii mai vezi.
– in general nu prea ai un sistem de conexiuni pe care sa te bazezi sa te ajute cu diverse (cum ar fi sa iti tina niste lucruri pana te intorci).
Practic, muncesti si esti blocat la munca ca sa traiesti. Orice luna fara venituri in primele luni inseamna sa nu iti mai platesti chiria si sa ajungi pe pierdere (datorita costurilor de mutare)
in cazul nostru, acum suntem in Egipt cateva luni, am renuntat la chiria dintr-o metropola europeana, a trebuit sa ne chinuim cu cateva obiecte de trimis in Romania, altele dat cadou printre prieteni si in plus avem in geamantan mai multe chestii decat ne trebuiesc, pentru ca optiunea era aruncatul la gunoi.
Presupun ca acum 10-15 ani era mult mai profitabil sa te muti, astazi datorita chiriilor mari, oamenii in general sunt blocati. Cei pe care ii vedeti ca isi iau ghiozdanul in spinare si se plimba in jurul lumii sunt cei care in general stau la parinti chiar si la 30 de ani ca sa adune bani.
Cand esti pe picioarele tale sunt 2 sanse de a aduce un venit consistent:
– cariera serioasa ce necesita sacrificii
– sa fi antreprenor ce necesita alte sacrificii (desi poate mai mici ca si timp)
probabil o optiune interesanta ar fi sa stai intr-un sat / comuna si sa ai venituri din online. Dar atunci o sa observi ca ai nevoie de masina, lucru care iarasi te tine pe loc, ca nu iti vine sa arunci banii aiurea si sa lasi masina sa rugineasca. In Romania mai sunai un prieten / ruda sa te ajute cu ceva.
Cea ce spun eu mai sus este mai mult o atentionare pentru cei care se muta si nu stiu pentru ce. Trebuie sa ai un scop si un plan bine definit pe 2-3 ani care sa te duca sa castigi peste salariu mediu pe economie. In cazul meu personal, am stat 4 ani intr-o metropola europeana din care vreo 15-16 luni pe drumuri platind chiria fara probleme pentru ca lucrez in IT si momentan sunt freelancer/contractor. Altfel in Spania, salariul minim este 850EUR, o camera de inchiriat in Barcelona 600 EUR.
De asemenea este o atentionare a cat de importante sunt conexiunile (familie,prieteni) pe care le ai si suportul pe care acestea il pot oferi.
Of, asta cred ca e un gand pe care il avem tot mai multi. Eu am stiut mereu ca nu ma leaga nimic de Romania, insa nu am avut niciodata curajul sa plec de tot. In primul rand pentru ca nu am stiut unde. Iubesc Italia si mi-am dorit mereu sa locuiesc intr-un orasel mic la mare, insa ce as face acolo? Se mai adauga si confortul ofertit de joburi si de casa pe care o avem in tara. Si totusi, asta nu ne opreste sa ne gandim din ce in ce mai mult sa plecam, din aceleasi motive expuse de tine: sanatate, invatamant, infrastructura, nu poti face nimic fara o mita etc.
Poate totusi vom gasi curajul, sau ne va gasi el pe noi 😉
😂 citeam comentariile si am dat de un alt comentariu de-al meu la acelasi artico din 02/2018l. Un comentariu la fel de lung cu aceeasi experienta de viata impartasita… poate cu cateva update-uri. Aveam senzatia ca am comentat la vacante-vacante.com dar se pare ca m-a lasat memoria. Poti sa il stergi sau sa nu il aprobi daca vrei. Va imbratisez si va urez mult succes in a lua cea mai buna decizie pentru voi!
Eu am plecat in Anglia, Londra mai exact, la 2 zile dupa ce am avut prezentarea la master in 2014. Sotul meu, pe atunci prietenul meu, era aici din 2013. Am ales sa plec mai mult ca o experienta sa vad cum ma acomodez si sa invat limba mai bn. A fost greu la inceput deoarce am luat-o de sub zero… de la un birou in back office pentru o banca din Ro, ajunsesem sa spal vase cu apa de imi ingheta inima in mine pentru aprx 3 luni, pana mi-am facut si actele. Apoi am lucrat la MCD bani putin, munca multa dar cu tote astea tot ma incurajam si nu ma gandeam sa ma intorc. In 2016 dupa ce ne-am intors din tara, dupa nunta noastra, am decis ca ori ne mutam in afara Londrei ori ne intoarcem in tara. Am plecat intr-un orasel din West Midland sa vdm cum e viata in afara metropolei. Eram constienti ca daca vrem sa ramanem in UK si sa reusim intr-o buna zi sa ne luam o casuta a noasta( cu credit), in Londra nu aveam nici o sansa. In 2017 am avut un moment in care ni se pusesr pata si am zis ca ne intoarcem in tara. Incepusem sa ne creionam o viata mai buna in tara, ne cam saturasem de Uk… am avut posibilitatea sa ne intoarcem in Bucuresti, sa ne luam casa cash iar cu banii care ii castigam sa traim de la o luna la alta. Trebuia sa ne strangem lucrurile sa ne facem bagajele si sa plecam. Dadusem notice la munca, la landlord, peste tot. Tot faceam calcule peste calcule si tot mai bn ieseam in Anglia din punct de vedere financiar. Si daca preturile s-ar dubla si in caz de brexit… in toate scenariile… De nicaieri a iesit in calea mea un job la care speram de cand am venit in UK… si atunci am decis sa ne mai dam o sansa pentru un an cat era initial contractul… cand am decis sa mai ramanem, am rasuflat usurati… acum suntem tot aici. Speram sa ne luam casa cat mai curand in UK… ne-am incercat norocul si la loteria vizelor pt USA, asteptam rezultatele in mai… desi asta ar insemna un nou inceput. Sunt + si – si in America. Nu stim unde ne va duce viata insa, nu ne gandim la Romania, suntem f dezamagiti de ce se intampla acolo. Viata este scumpa daca compari cu preturile din Uk la alimentele de baza, daca mai iei in calcul si salariul din Ro… viata este enorm de scumpa… birocratia ne omoara cu zile… mizeria si nepasarea, nesimtire la cote ridicate… in ultimii ani am venit acasa in fiecare vara. Nu stiu cum se vede din tara, insa din afara Romania se vede tot mai rau cu fiecare an care trece… desi nu vreau sa ma mai intorc momentan, ma apuca plansul la fiecare emisiune Romania te iubesc sau In premiera…
Am ales sa plec doar pt. experienta de a trai in alta parte. Ma gandesc acum de ce nu am facut acest pas mai devreme. Sunt multe lucruri pe care le-am invatat si experimentat intr-o perioada relativ scurta.Cred ca e bine sa nu ne legam de un anumit loc. Lumea asta e asa de mare… si oriunde ai merge vom gasi lucruri pozitive si negative. Sunt si voi intotdeauna mandra de tara mea! Sistemul intr-adevar cam lasa de dorit si te face sa te gandesti daca intr-adevar merita sa ramai sau nu…Dar vreau sa fiu pozitiva si sa cred ca o sa vina momentul in care totul se va schimba!
Iti spun in detaliu la o cafea daca vrei! Cred ca suntem vecine de cartier ;))
Daca stai in Drumul Taberei, atunci da 🙂
Frumos articol…..și deja am picat din nou pe gânduri…..
Am citit și celelalte comentarii și nu vrea nimeni Australia???
Un gând nu-mi da pace deloc, Australia! De ce? Nici eu nu știu exact. Nu am mai fost, doar am citit și văzut poze 😀
Nu zic că nu aș putea emigra,dar mi-e frica de eșec. In plus nu am pe cine sa fie cu mine…. soțul dacă îl întreb….deja mă ia peste picior, că visez cai verzi pe pereți.
Aș avea o mie de motive sa plec și tot atâtea să rămân. Cel mai forte ar fi copiii, cărora le-aș oferi un viitor mai bun. Cred că curajul îmi lipsește…..🤔
Offf. Da pot sa inteleg senzatia. Daca asta iti doresti, poti incerca sa pui la punct un plan pe care sa il prezinti apoi si sotului.
Eu cred ca nu suntem copaci, si ca emigrarea e o experienta care te schimba si te imbogateste enorm sufleteste. Daca nu ti se potriveste tara noua, pleci in alta parte
Sunt in Olanda de aproape 4 ani, e cea mai buna decizie pe care am luat-o vreodata. Aici ma simt libera cu adevarat, si personal si profesional. Tot junk ul zilnic, de la oamenii care te imping la metrou la gunoiul de pe strada, etc, iti genereaza o stare de stress pe care nu o constientizezi decat dupa ce pleci, ca in experimentul cu broasca pusa la fiert
Mult succes!
Asa spun si eu, ca nu suntem copaci. Cu cetatenia pentru noi e mai complicat, poate doar in Estonia, de nomad digital. Ca sa nu fim nevoiti sa mergem la birou intr-o alta tara.
Cetatenia o obtii dupa niste ani (5, 8 in functie de tara) de locuit neintrerupt, plus teste de limba, etc, si nu e obligatorie, poti sa fii rezident pur si simplu zeci de ani intr-o tara. Te inregistrezi la primarie ca locuiesti in orasul respectiv ,atat, n-are legatura cu cetatenia faptul ca locuiesti undeva . In Olanda tb sa renunti la alte cetatenii, stiu persoane care sunt de 16-18 ani aici si au cetatenie romana, pt ca n-au vrut
Diana, sunt interesată de emigrare în Olanda și pentru ca sunt in categoria 40+ cu job in banca de 17 ani și familie cu doi copii, as vrea sa ma documentez mai bine asupra tuturor aspectelor de viata in aceasta tara. Care ar fi o sursă buna de documentare sau ce imi recomanzi după 4 ani de Olanda?
Ramona, mult succes. Nu stiu ce sa-ti spun, eu am folosit sfantul Google, sunt siteuri care calculeaza gross to net salary, costul vietii. Daca esti la nivelul asta ar trebui sa ti se ofere pachet de relocare, ceea ce te scuteste de multe griji, ai si o persoana dedicata care merge cu tine sa iti faci actele, cauta locuinta, etc.
Olanda e scumpa, insa nivelul de trai e f bun, oamenii sunt f faini, te simti imediat acasa
Scz pentru greselile din comentariul precedent nu am apucat sa il mai verific si nu reusesc sa il editez ca sa pot corecta, sper sa se inteleaga ce am vrut sa spun si sa aiba o logica:)
Am parasit Bucurestiul in 2014 la 2 zile dupa ce mi-am sustinut disertatia. Am venit la sotul meu, pe atunci iubit care era in Londra de un an si jumatate. Venisem intr-o tara care imi era straina, a carei limba nu o stapaneam prea bine(facusem doar franceza si spaniola in scoala). Ultimul job in tara era la o banca pe un salariu de 1080lei. Desi eram in back office si aveam resonsabilitati zic eu destul de mari deoarece ma ocupam de tranzactionarile prin POS din toata tara, evident ca faceam fata cu greu sa imi platesc facturile si sa ma intretin singura. Am luat-o de la zero, am lucrat ca necalificat la un marocan unde spalam vase de ingheta inima in mine, unde romancele care lucrau acolo de mai mult timp, faceau legea mai ceva ca seful si se purtau foarte urat. Am inteles atunci ca nu e ok si am plecat, dupa cum ma sfatuise cineva care venise cum mult inaintea mea: “sa fugi de romani ca dracu’ de tamaie” cand ii vezi in alta tara, foarte rar gasesti romani care intr-adevar sa te ajute, si cam asa a fost, tind, ca acum dupa 4 ani sa ii dau dreptate… am inceput sa lucrez la un restaurant Mc Donalds, cel putin acolo aveam contract desi munca era multa si grea(stateam in bucatarie, curatam griluri si imi sarea ulei pe piele de credeam ca nu o sa imi mai treaca vreodata petele de pe maini… in 2016 in august am avut nunta, daca pana atunci strangeam bani sa reusim sa ne facem nunta pe banii nostri cu toate cele achitate inainte, dupa august 2016 am luat decizia sa ne mutam in afara Londrei. Nu eram decisi daca vrem sa ramanem sau sa ne intoarcem in UK, faptul ca nu imi gaseam un job care sa ma satisfaca profesional ma facea sa cred ca poate acasa e mai bine. Viata e putin diferita in afara Londrei, chiriile sunt mai mici insa oarecum esti dependent de masina si joburile sunt mai putine. In iunie 2017 intr-o perioada de cadere emotionala sa o numim asa am hotarat ca ne intaorcem acasa, dadusem notificare la casa si la serviciu, incepusem sa vindem din lucrurile care nu le puteam lua cu noi, doar bagajul trebuia sa il mai impachetam cand, o oportunitate de job mai bun a aparut parca de nicaieri… m-am decis sa mai stam un an ca atat dureaza contractul, era o oportunitate pe care nu o avusesem in tot acest timp, si pe care sa fiu sincera mi-o doream pentru ca devenisem tot mai nesigura pe mine ca varianta intoarcerii ar fi cea mai buna. Inca mai am momente cand zic ca vreau sa ma intorc, ca acolo avem familia si prietenii, insa stiu sigur ca dupa ce am zis ca mai ramanem am rasuflat amandoi usurati… de ce oare? Am realizat ca era mai usor pentru noi sa ramanem decat sa plecam de aici, chiar daca acolo avem parintii si prietenii. Situatia politica s-a inrautatit si mai tare si toate acestea ne fac sa ne dorim sa mai stam sau chiar sa nu ne mai intoarcem vreodata, din pacate nu pot vedea nici un viitor mai bun acolo, desi nici aici nu e usor… nu mai zic ca in perioada de vreo 2 saptamani de cand ne decisesem ca ne intaorcem pana ne-am razgandit cautam mereu articole si filmulete cu romani care au reusit sa se readapteze la intoarcerea in tara… din pacate 80-90% erau cu romani care isi investise agoniseala anilor pierduti in strainatate si care erau dezamagiti de tot ce se intampla in tara, de piedicile in deschiderea unei afaceri etc. imi cer scuze pentru un post atat de lung sper ca nu am plictisit pe nimeni si nu am scris topic off prea mult, vroiam doar sa vedeti imaginea de ansamblu.
Scriu de undeva de lang Frankfur, în vizită la partea de familie emigrată… ? . Nu m-am gândit niciodată serios la asta dar mă văd la pensie undeva pe o barca, la malul marii, cât mai în sudul Europei. Poate fi si o insula ?
Buna Tuturor ! Comentariile tuturor sunt oneste si atat de diverse ? Am fost si eu plecata in State cu job. Am oricand posibilitatea sa ma intorc. Traiesc in Romania, pentru ca imi iubesc familia, elevii si pamantul pe care m- am nascut. Avem modele vii ( Oana Pelea, Marcel Iures,…) care ne sunt solidari si impreuna cu care merita sa rezistam sa fim acasa in tara noastra ! ?
Motivele de emigrare pot fi impartite in 2 parerea mea.Situatia din Romania si de cealalta parte ideea de a traii in tara unde te regasesti si te poate satisface ca om.Eu am visat Germania de mic copil.Dupa absolvirea facultatii am plecat din Romania.Acum sunt si cetatean german sunt casatorit cu o thailandeza si momentan locuim in Germania.E important sa stii ce vrei cu adevarat.Prietenii, starile, emotile vrem sa le traim dinou asta numim noi dor,este starea care ne manipuleaza psihicul.Luati mereu oportunitati noi si dati sansa oricarui lucru care voi credeti ca vi-l doriti.Nu va atasati de persoane de locuri si de amintiri.Daca nu trece o zi in care sa nu te gandesti la lucru asta e lucrul care merita orice sacrificiu.
Never try never know
Bine punctat!
Pentru mine si sotul meu mutarea in germania a fost neplanuita. Abia ajunsi aici ne-am dat seama ca am facut cea mai buna alegere ever! Da, limba iti da dureri de cap, dar restul lucrurilor frumoase (de bun simt intr-o societate normala) echilibreaza balanta.
Buna! Am rezistat aproape un an lucrand in mediul privat in Iasi deoarece abia ma intretineam cu salariul, plateam chirie si restul banilor imi ajungeau doar de mancare. Mancatul in oras sau cumpararea de haine erau evenimente rare.
Ce am observat eu la profilul tinerilor angajati acolo este ca majoritatea au un parinte/sora care lucreaza in strainatate si care le plateste chiria in tara. Altfel nimeni nu s-ar descurca si nu ar ramane sa lucreze la aceste firme. In acest fel ei reusesc sa capete experienta si sa urce in ierarhia firmei.
Pentru ca eu nu am avut atata noroc, am ales sa plec in UK la inceputul acestui an. Inca ma incapatanez sa imi gasesc de lucru in domeniul studiilor mele aici, merge greu, au un sistem bine pus la punct incat isi selecteaza viitorii angajati inca din facultate oferindu-le stagii de practica.
Concluzia e ca imi pare rau ca nu am plecat mai repede!
Ciudat e faptul ca fix atunci cand pleci te identifici mai mult cu radacinile tale, pentru ca in orice discutie esti fortat cumva sa spui de unde vii, cate ceva despre tara ta…si sa te enervezi ca lucrurile stau asa rau incat a trebuit sa pleci!
Ce imi place pana acum aici: bunul simt, linistea, respectul pentru oameni si natura, lipsa prejudecatilor, cartile foarte ieftine!
Eu nu-s chiar emigrată, mă încadrez mai degrabă în categoria expaților. Dar sinceră să fiu, și după ce termin cu Thailanda/Asia, tot nu m-aș întoarce în țară, posibil o să mă întrept către vreo altă țară europeană. Cu adaptarea și dorul nu e o problemă, sunt deja plecată de 4 ani și vin în Ro cam o dată pe an, m-am obișnuit și nu mi-a fost deloc greu. Oricum, nici eu nu-s decisă dacă aș face pasul final au ba.
Cea mai buna decizie a fost sa-mi fac bagajul si sa vin dupa el in Germania. Bine eram si in alta situatie, el avand un job stabil. Mi-a luat 8 luni sa-mi gasesc locul, am cochetat un pic cu antreprenoriatul (sa deschid si apoi sa inchid PFA-ul a durat fix 10 min), am lucrat intr-un call center…mi-e dor de casa, dar in Frankfurt ma simt acasa…am si fost norocoasa, am un job care-mi place si care-mi aduce veniturile de care am nevoie, incat sa ajung sa inchid ochii cand aleg o destinatie de calatorie.
Strainatatea nu e lupul negru, chiar si pentru antreprenori…sunt o gramada de tari cu facilitati pentru micii intreprinzatori (ca Germania *wink *wink), chirii gasesti pentru toate buzunarele si-ti poti limita cheltuielile (daca nu tii neaparat sa stai in buricul targului, daca iti gatesti acasa, daca-ti iei bicla, daca te tunzi in Romania :)) soo…give it a try! Daca nu merge, va puteti intoarce oricand acasa.
Si eu ma gandesc serios sa plec, iar tara care imi face cu ochiul este Spania – ador limba, imi plac oamenii de acolo, iar clima este foarte blanda si prietenoasa. Romania e o gluma proasta!
Gluma proasta e ca ai idei preconcepute tare as vrea sa te vad cum te intorci cu coada intre picioare cum s-au intors multi din afara si atunci sa publici din nou ca Ro e o gluma proasta. Ce vrei sa spui ca Romania e iadul iar alte tari raiul? Hmm cu o fi sa stai prin Botswana si sa rumegi la moneda lor😊
D-le Laur, tipic românesc. Sări la gâtul omului fără ai da macar motive pro și contra de a rămâne/pleca pe alte meleaguri. Recunosc și eu sunt româncă și la fel mai am “apucaturi”, dar mai trebuie sa și cântărim ce spunem și scriem. Nu am nimic cu dumneavoastră, nu va cunosc, dar mă irită când văd că in loc de o vorbă bună, un sfat, veniți cu critici și replici negativiste!!!!
Ca exista si in alte parti mai rau, mie asta nu mi se pare “termen de comparatie”. Pentru ca cei care pleaca sunt oameni capabili, majoritatea cu tiglele pe casa, pur si simplu nemultumiti.
Corect, Simona d.p.d.v. logic. Lumea, nu doar românul, emigrează când e nemulțumit financiar, social, sentimental etc….dar să-i spui omului că abia aștepți să-l vezi că vine cu coada între picioare …. E urât. Marea majoritate pleacă pe o perioadă lungă de timp, (exclus cei ce merg sezonieri pe câteva luni) știu ce vor și sunt bine documentați. Rar se întorc, mai ales daca sunt realizați. Eu sunt de părere că dacă nu muncești in România nu vei munci nici in altă țară, oricare ar fi ea!!!!!
Doamnelor, va spun ca o persoana careia i-a mers bine pe 3 continente (in Romania si alte 2 tari), este FOARTE URAT sa denigrezi tara in care te-ai nascut! Si chiar se poate ca ceilalti sa te priveasca de sus.
Mă gândesc serios la Canada, pentru următorii 5-7 ani, sper să și ajung acolo. Țara noastră este irecuperabilă la multe capitole negative, în principal cele menționate de tine, deci de ce să mă complic? Probabil că cei de la guvernare sunt la sfârșitul ciclului, iar țara este aproape de expulzare din zona euro. Nici nu sunt genul căruia să-i fie dor, deci cred că aș putea fae tranziția asta. Pentru liniștea mea și viitorilor mei copii (dacă vor fi).
Eu am plecat în Irlanda după master, în 2016 și am stat acolo doi ani. Procesul a fost mai simplu decât mi-aș fi imaginat; a fost ca și cum m-aș fi angajat în România, doar că a trebuit să aplic pentru PPS number (un fel de social security number al lor) și să îmi deschid un cont bancar. Cu contul bancar nu e mare problemă, că poți deschide unul în euro la ING pe care să îl folosești oriunde în zona euro, fără cheltuieli suplimentare.
Job-ul l-am găsit din România, am găsit și chirie tot din România (flat sharing). Legat de chirii scumpe, chiar am un exemplu Dublin vs. Berlin, deoarece am vorbit cu o fostă colegă de facultate care stă acolo. În Dublin, în apropiere de centru un one-bedroom apartment (o cameră plus living) era la momentul respectiv vreo 1450EUR pe lună, plus cheltuieli. Prietena asta a mea plătea (dacă îmi aduc bine aminte) vreo 800EUR pe lună, în Berlin în buricul târgului. Îți recomand să arunci un ochi pe numbeo.com, fiindcă datele sunt precise.
Nu confunda rezidența fiscală cu cetățenia, că nu au legătură una cu alta. Cetățenia se ia în vreo cinci ani petrecuți continuu în aceeași țară (diferă de la țară la țară). De exemplu, în Irlanda pentru cetățenie trebuie să declari toate perioadele petrecute în afara țării și să dai istoricul bancar cu toate tranzacțiile ca și dovadă.
Pentru mine a fost o experiență pozitivă și nu regret alegerea pe care am făcut-o.
Si la cetatenie ma refer cand spun ca parca nu as trece prin tot procesul asta.
Buna.
Locuiesc in Londra de aproape 3 ani de zile. Nu este usor deloc. Dar nici nu vreau sa ma intorc in tara. Nu am nicio poaibilitate. Tara nu îmi ofera nimic. Intenționez sa imi schimb locul de munca si intr un viitor mai apropiat sau îndepărtat sa ma mut undeva in afara Londrei, pentru ca traiul este foarte scump. Chiar si asa, nu ma pot plange. Imi platesc chiria întotdeauna la timp, transportul este foarte ok si toata lumea plătește pentru asta, nu ca la noi doar cine vrea, ma duc la cumparaturi fara sa imi calculez fiecare banut, daca doresc sa imi cumpar ceva o fac fara ezitare. Intr-adevar muncesc 11 ore pe zi si e obositor dar macar stiu pentru ce muncesc. Nu regret nicio secunda decizia de a veni aici, dimpotrivă imi pare rau ca nu am venit mai demult. Sfatul meu..mergi acolo unde iti spune inima..acolo unde esti fericita.
Mult succes!
funny…asa spun si eu…ca in societatea noastra unii nu parasesc liceul ..:)
Cred ca familia si prietenii sunt cei care m\au facut sa ma intorc in tara. Insa nu stiu pt cat timp.