Acum, cu unghiile făcute mă pot apuca să scriu. Pot să fac și liste de to do, pot să vă povestesc orice vreți voi să știți. Lumea e mai bună și mai frumoasă, parcă parcă am și mult mai mult elan și chef de muncă.
Toate astea de la niște unghii pictate destul de neglijent totuși. Nici nu mă pricep așa bine, nici nu am răbdare. Asta pentru că mi-e dor de lucrurile astea micuțe, dar care sunt motiv enorm de boost de stimă de sine și energie. Iar o lună de zile am călătorit cu doar câteva lucruri, v-am povestit aici. Și fiind în Costa Rica unde prețurile sunt totuși destul de mari, parcă nu mi-a venit să cumpăr ojă iar.
Să nu mai spun că în zonele rurale – pe insula Ometepe de exemplu era foarte foarte mult praf. Unghiile mele arătau de parcă aș fi dat la sapă iar eu nu făcusem decât să mă plimb cu scuterul. Și îți vine să crezi sau nu, și pe noi ne afectează chestiile astea.
Nu e vorba despre ojă
Ca în acest video în care nu e vorba despre cui – ha, ha. Trebuie să îl vezi.
Dacă mă citești de mai mult timp probabil ai realizat că îmi place să analizez, să mă consult, să văd de ce simt sau gândesc anumite lucruri. Și v-am mai spus că în tinerețe am tot trecut de la o extremă la alta. De la băiatul familiei la un soi de mini pițipoancă, cu unghii false și selfiuri cu teracota în spate. Oh, ce vremuri! 🙂
Iar oja asta de acum, de pe unghiile mele, e mai mult decât o culoare. Mai mult o asigurare pentru mine că rămân undeva ancorată la mijloc. Încă am nevoie de lucruri materiale, micuțe, simple, normale.
Povesteam și cu Jannot despre asta. De la atâta umblat desculț/în papuci ajungi să ai nevoie de o pedichiură de urgență. Mai ales când încerci să călătorești la buget. Din când în când vrei să îți faci de cap.
Cum mă mai alint după perioade lungi de călătorie
- Cazări frumoase, fancy cu adevărat
- Îmi pun creme și măști pe față și îmi fac unghiile, chiar dacă nu excelez la asta. Nu mă pricep, dar o fac pentru psihicul meu.
- Masaj – mai ales în Asia unde e așa ieftin și reconfortant
- Cină la un restaurant mai nuștiucum.
- Merg la cumpărături, chiar dacă uneori doar din vitrină
- Închid telefonul, netul – măcar jumătate de zi dacă simt că am stat conectată prea mult la ce vor și fac alții și mai puțin la mine
Doar pentru că mă plimb mult și călătoresc light nu înseamnă că plănuiesc să ajung prea curând ca un hobo. Așa cum am văzut că se întâmplă uneori deseori cu cei ca noi. Și dacă nu am încredere să merg la salon sau mi se pare prea scump, mă asigur că îmi pun la dispoziție o zi, sau cât am nevoie pentru alint și atenție acordată persoanei mele.
Ăsta a fost și un sfat pe care l-am primit când aveam vreo 20 de ani și mi se părea că am și foarte multă energie, dar analizele nu îmi ieșeau strălucit. Eram obosită, cu cearcăne mari între 3 joburi part time, facultate și voluntariat.
Toată lumea are nevoie de măcar jumătate de oră pe zi în care să fie doar cu persoana proprie. Sau să facă ceva pentru persoana proprie. Uneori mă și întreb dacă m-am dus singură în pragul unui burnout.
Nu e vorba despre ojă, dar ca și cuiul, e o reprezentare bună oja pentru lucrurile astea. Nu mai apreciez atât de mult lucrurile materiale, dar tot am nevoie de alint, să rămân feminină, să mă simt îngrijită. Uneorie greu să păstrezi un echilibru.
Tu reușești să îți acorzi timpul ăsta? Ce îți place să faci cu și pentru tine.
Singurica, asa cum pot si cum ma pricep, imi fac unghiile singura. De cand am aflat de faptul ca o cunostinta s-a trezit cu hepatita (posibil de la salon), m-am lipsit sa mai apelez la serviciile saloanelor de infrumusetare. Tot atunci m-am decis sa-mi cumpar si epilator. 🙂
Pana la urma, nu conteaza sa ai unghii fancy sau decorate cu modele, ci sa le ai curate, ingrijite. Cu putina rabdare, asta se poate face si acasa, ascultand muzica in timp ce dai un pic cu oja si pe alaturi. :))
Fix așa, și eu aș fi super deprimată fără excursia mea la salon pentru ceva mani/pedi și facial și, cum zici și tu, un masaj că e ieftin în Asia. Acuma tastez cu niscai unghii roșu-roz și tare bine e, mă simt bine numai când le văd cum alunecă pe tastatură.
La mine nu prea funcționează ideea de a-mi face singură măștile ori manichiura (îmi ies niște unghii horror), dar nu doar pentru că nu mă pricep, ci pentru că îmi pare că e de lucru și-s leneșă :)) Așa că nimic nu-mi face mai mare plăcere decât să merg la un salon unde să stau vreo 5 ore, timp în care niște domnițe foarte drăguțe se ocupă de mine.
Eu nu am incredere sa merg la salon cand nu sunt acasa. Si nici nu imi place sa dau asa de multi bani, in America Centrala pare scumput mersul la salon si nu as merge in unul local… ma pricep, nu ma pricep, am invatat. Si acum sunt si destul de rapida.
Știu ce zici, nici eu nu merg la orice salon de la colțul străzii și am făcut destul ”research” până să aleg locul unde merg. Dar în general spa-urile mai mari ori ori cele de pe lângă hoteluri de 4-5 stele sunt de încredere.
Posibil tu ai învățat să le faci decent, mie îmi ia vreo 45 de minute și arată și horror :))