De azi începem o nouă serie de interviuri cu nomazii zilelor noastre. Mă gândeam în primă fază să fie nomazii digitali ai zilelor noastre. Apoi am realizat că asta ar însemna să mă limitez. Recunosc, îmi e și destul de dificil să găsesc doar nomazi digitali în adevăratul sens al cuvântului.
Așadar, rând pe rând, săptămână de săptămână o să vă tot prezint persoane care tind spre un stil de viață nomadic. Am multe exemple și cunoștințe întâlnite. De la nomazi digitali până la artiști, artizani sau instructori de yoga. Poate așa vă și oferim inspirație.
Azi facem cunoștință cu Gloria și în interviul de azi o să aflați despre ea, cine este, ce dorințe are. Impresii despre stilul de viață nomadic, idei despre cum își câștigă ea existența, părțile bune și cele rele ale acestui tip de viață. Să pornim așadar!
Salutare, aş vrea să te prezinți pentru cititorii lipa lipa
Servustoc, asa ca de la Cluj 🙂
Sunt Gloria, cunoscuta mai mult ca si socialbutterfly, pentru ca am fost mereu implicata in evenimente, proiecte si eram experta in conectarea oamenilor si a ideilor. Acum sunt cea care pune poze pe instagram de pe tot felul de plaje cand cerurile din tara nu vor sa-si scuture nuantele de gri, decat sa se transforme in ploi si zapezi.
Sunt un soi de solo digital nomad sezonier, mai exact atunci cand e prea frig in tara si mi-e prea dor de mare. Sunt inca o corporatista si va scriu dupa ce am iesit de la birou, pentru ca ce altceva as putea face pe frigul asta decat sa ma grabesc spre casa, sa ma bag sub plapuma, si sa vanez bilete spre alte destinatii calduroase, in timp ce povestesc altora cat de fain e sa-ti faci Craciunul sub palmieri.
Nu-mi plac etichetele, dar cred ca as putea sa-mi pun multe, sunt o mileniala, ca la carte, care stie sa faca multe, stie sa pretinda si mai multe, nu crede in granite, dependenta de nou, fascinata de diferente culturale, freelancerita, blogger, instagram addict si lista poate continua. Lucrez in marketing si graphic design.
Când ai început sa prinzi gustul călătoriilor?
De vreo 10 ani asa, cand am ales sa plec in State cu Work and Travel. Aveam 18 ani, si n-am reusit sa conving pe nimeni cunoscut sa vina cu mine, asa ca m-am imprietenit cu oameni noi si faini cu care s-a facut grupul de Florida. A fost un alt continent, alta viata si m-am descurcat, nu mi s-a parut nimic complicat.
Dupa care am inceput sa fac solo trips prin Europa, ba pe la prieteni plecati in alte tari, ba in locuri unde stiam ca este mare si soare. Ma bucuram de fiecare data cand reuseam sa strang si gasti pentru vacante de vara ori de Revelion. Niciodata nu m-a oprit faptul ca nu aveam cu cine merge, si daca gaseam bilete nu prea am stat sa ma gandesc de doua ori.
Ce te-a făcut să te îndrepți spre o viață nomadică?
Au fost niste schimbari pe la birou si am vrut schimbari si in viata personala, asa ca am decis sa nu devin depresiva o data cu iarna si sa plec in Tenerife. N-aveam un plan anume, decat acel vis de a-mi petrece Craciunul si iarna la caldura. Am vrut sa-mi dau demisia, dar mi s-a oferit ocazia sa pot lucra de la distanta. Atunci am decis sa imi iau totusi si biletul de intors si sa incadrez toata nebunia asta in 2 luni de lucrat la distanta. A fost cea mai buna decizie, care normal ca mi-a deschis apetitul spre mai mult. Mai ales ca in 1 februarie cand m-am intors a fost un soc termic si vizual oribil, drept urmare fix in prima saptamana de lucru am luat bilete spre Maroc, ca sa stiu ca urmeaza totusi sa mai merg undeva unde nu se incapataneaza sa fie frig forever. Am mers pana la urma de 2 ori in Maroc si am stat aproape o luna adunat.
Am rezistat vara la Cluj cu gandul ca o pot prelungi si mai mult, macar pana teoretic ar fi venit primavara si in Europa. Asa am petrecut 4 luni in Asia de Sud Est si inca una prin Europa de vest, asa de dragul contrastelor. Primavara aparent nu vine nici acum la sfarsit de martie nu sunt sperante nici pentru cateva grade cu plus… Asadar, devine tot mai acuta ideea asta de a demisia ca sa pot lucra mereu de la caldura. 🙂
Cum au reacționat cei apropiați la ideea asta?
„Esti nebuna!” „Singura? Si nu ti-e frica?” „Daca iti vand aia organele pe acolo?!”
Pe bune, le-am auzit pe toate. Mai sunt si cealalta categorie, care stiu cat de usor imi e sa-mi iau bilete ridicol de ieftine si sa-mi fac un rucsac cu tinute de vara. Nu prea mai reusesc sa ii uimesc cand le zic ca plec. Ba mai mult, si dupa ce m-am intors dupa cele 5 luni, primele intrebari pe care le primesc sunt si, unde mai mergi, cand mai pleci din nou. Se asteapta lumea sa le traiesc cumva visele astea de nomad, le place curajul meu si mie imi place si mai mult ca sunt curiosi cu totii si cu increderea in mine parca imi intensifica si mie curajul. Sunt mandra si ca reusesc sa fac lumea sa-si ia bilete si sa plece in destinatii pe care nu le-ar fi ales.
Care a fost pentru tine momentul cel mai dificil?
Cam fiecare zi poate fi minunata si dificila in acelasi timp si asta are legatura cu partea aia de Solo din digital nomad. Te dezamagesc oamenii si faptul ca nu poti planifica mai nimic tinand cont de ceilalti. Visele pe care ti le poti face de acasa, cum ca o sa cunosti oameni faini pe drum da, e adevarat, am la povesti dar te saturi sa tot vorbesti despre tine.
Cu ce te ocupi acum? Din ce câştigi bani?
Hai sa va dau doua raspunsuri, pt ca „acum” asta cred ca se refera la cand sunt nomada si v-as zice si dupa nomadism cum e. Cand am plecat mi-au ramas cate ceva de lucrat remote pentru firma la care sunt. Am vrut sa testez si alte metode de-ale nomazilor digital si una era workaway, adica sa lucrezi pt cineva care iti ofera cazare.
Am gasit pe un grup de facebook un astfel de job, dar era mai mult pe programare si am decis ca nu ne potrivim, oricat de faina era acea vila. Dar, acelasi om cu care n-am putut lucra, si-a convins niste prieteni care aveau 2 restaurante si un guesthouse sa ma cheme la ei, sa-i ajut sa-si faca rebranding-ul pentru unul dintre restaurante. A picat la fix aceasta propunere, pt ca eu eram in Bangkok si nu puteam pleca in Penang unde aveam bilete de avion luate, pentru ca se inundase. Asa am ajuns inapoi in Phuket si acolo am avut parte din nou de suprize – am povestit aici toate detaliile.
Tot asa de pe grupuri am reusit sa mai gasesc alti clienti misto pe design din Australia, Canada. Upworkul merge si nu prea, nu l-as recomanda, decat pentru cineva foarte rabdator care nu se descurajeaza dupa ce trimite zeci de propuneri. Dar in timp se pot concretiza proiecte faine, si de durata, ori scurte fix cat sa mai schimbi paleta de culori si strategia 🙂
Acum, dupa 5 luni m-am intors la viata de birou si sincer mi-era putin dor.
Exista si viata dupa nomadism. E crunt ca m-am intors cumva o data cu gerul si nu prea am vazut soare de cateva zile. E greu ca trebuie sa ies din pijamale si sa fac fata la toate nuantele astea de gri. Am aproape o luna…. Dar, daca n-as veni la birou, nu as fi motivata nici macar sa-mi trag draperiile. Da…nu sunt meteo sensibila, sunt meteo dramatica de-a dreptul. Chiar nu stiu cum se poate trai cu atatea luni de iarna. Fiind constienta de aceste lucruri care nu imi plac, ma focusez sa imi schimb stilul de lucru total si sa fac mai multe catre un nomadism de lunga durata.
Care sunt pentru tine provocarile genului asta de viață?
Nu prea poti sa-ti faci planuri. Cea mai sanatoasa varianta e sa-ti iei bilet doar dus si sa nu stii ce te asteapta. Dar am facut asta o data si sincer, a 2-a oara ma gandesc un pic mai mult inainte sa repet.
E nevoie de incredere in propriile forte, unii ar zice putina inconstienta, e nevoie de rabdare si de multa improvizatie si putere de adaptare. Mie chiar imi place sa planific, sa organizez, sa cam stiu ce fac si cum fac. Pentru cei care sufera si ei de aceasta boala, recomand sincer o experienta din asta cu un rucsac si un bilet doar dus.
Am invatat ca e mai bine sa iti iei cazare pe 1-2 zile, max, sa vezi zona si sa vezi cu ochii tai cum e locul ala, inainte sa petreci super mult timp pe booking si faci cica cea mai buna alegere pt 1-2 saptamani. Nu, never do that. Posibil sa nu ai net bun, sa iti fie departe de plaja, sa nu fie potrivit pt tine. Mai ales ca nu suntem doar in vacanta… trebuie sa ne gasim ori creăm conditii cat mai favorabile sa putem si lucra.
Ce planuri de viitor ai?
Planul e sa nu prea am planuri. Vreau sa fiu deschisa la oportunitati, la bilete spre destinatii necunoscute. Chiar e adevarata treaba aia cu lucrurile se intampla atunci cand trebuie sa se intample. Daaaar, trebuie sa si incepi sa faci cateva ceva in directiile in care ai vrea sa se intample.
Cu cat esti mai deschis, cu atat mai repede o sa vina oportunitatile spre tine. O data ce faci un pas mare, pe langa ca o sa inveti super multe lucruri din mers, o sa ti se deschida si mai mult orizonturile, o sa fi si mai deschis spre alte lucruri si chiar nu stii de unde sare iepurele. Macar nu-ti traiesti liniar viata si nu ramai cu regrete 🙂 Si ca sa dau un raspuns mai concret, cred ca o sa mai insist cu viata asta de nomad. Incerc sa ma bag in tot felul de proiecte care imi dau posibilitatea sa lucrez de sub palmieri 🙂
Ce sfaturi ai pentru cei care ar vrea sa pornească pe acest drum?
Nu va ganditi prea mult. S-ar putea sa nu fie niciodata perioada potrivita. Anul in care sa faceti pasul pentru ca sunt atat de multe scuze si se pot gasi atat de multe motive. Ia luati o hartie sau un notes pe telefon ori laptop si scrieti toate motivele pt care n-ati putea pleca peste 3 sau 6 luni. Dar sa le scrieti pe toate. O sa vedeti ca sunt extrem de multe. O data scrise, incepeti sa taiati din ele, si sa le ordonati in ordinea importantei. La final puneti-va pe voi pe locul 1, si vedeti care dintre acele lucruri sunt intr-adevar importante pentru voi. Sa va luati masina aia noua cu care sa mergeti la acelasi birou unde nu sunteti fericit? Sau merita sa faceti ceva si chiar daca nu iese sa nu regretati ca nu ati incercat?
Sper că v-a inspirat puțin Gloria. Până la urmă uite că poți avea o viață nomadică fără să îți dai neapărat demisia. Sau nu neapărat din prima.
(oscilez între kudos și travel & love, love to travel ca formule de încheiere)
Foarte fain interviul, asa mai descopar si eu persoane misto ca voi 🙂 Cumva, imi place, in cazul asta, ca Gloria isi permite sa le combine pe ambele, cred ca e un stadiu idealizat al „nomadismului”. Mai vreau!
Da, chiar a fost un interviu foarte interesant si tocmai mai public unul cel putin la fel. Sper sa va inspire!
Mersi fain 🙂 Da, e super cand se pot combina lucrurile. Iar daca nu se pot din prima, pe parcurs se rezolva sa stii
Te mai asteptam prin tarile calde! 😉 Iti dam si valize daca ramai fara ele, nu e problema! 😀
cum da frigul sa stii ca ma pornesc din nou. sunt un fan al rucsacurilor, se calatoreste mai usor cu ele 🙂
Sunteti o inspiratie. Multumim penrtu ca ne aduceti aproape si alti oameni care ne fac sa visam
Imi place kudos :). E lejer
Kudos!