Unul dintre lucrurile care mă deranjează cel mai mult în America Centrală, în special Nicaragua, este faptul că uneori ca fată ai putea să nu te simți prea în siguranță. Băieții te fluieră, te pupă în zbor (urăsc zgomotul ăla libidinos), îți urlă de la distanță fanteziile pe care le-ar putea avea. Alții își fac suficient curaj încât să te apuce de un colț de posterior.

Încă nu mi s-a întâmplat și ultima, dar ieri mi-a povestit încă o gagică în hostel că i s-a întâmplat asta. Eu m-aș întoarce direct și i-aș da una.

Problema și dezamăgirea cea mai mare în această țară este faptul că bărbații consideră comportamentul foarte normal. În una dintre zile am fost până la piață singură. Piața este destul de aglomerată, nu m-a pipăit nimeni, dar au urlat după mine cât să îmi ajungă pentru trei vieți de acum încolo.

Le-aș fi spus tuturor ce să facă cu toate complimentele lor. Dar cum să ai curaj să le spui? Probabil că asta mă enervează și mă sperie cel mai mult. Sentimentul de neputință. Nu pot decât să trec mai departe. Poate să îmi dau muzica mai tare în căști. În loc să se abțină ei de la a-mi aduce un disconfort, trebuie să mă educ eu să îl ocolesc. Să mă îmbrac poate cu haine mai lungi, să merg mai repede, să vorbesc mai apăsat.

Care e problema?

Stăteam la povești pe lângă hostel cu niște oameni de pe aici. Oamenii cu studii, nu neapărat crema societății, dar cu o condiție bună. Le-am spus despre aventura mea la piață și mi-au răspuns.

1. Care e problema? Ești o femeie frumoasă, te apreciază.
2. Păi sigur, dacă nu îți place băiatul te deranjează că te fluieră.

Nici  nu am știut cum să reacționez. Mi-a clocotit sângele în vene, am derulat foarte rapid ce aveam de spus. Mi-am dat seama că e prea târziu pentru o lecție din partea mea, că lecția mea nu o să le schimbe lor mentalitatea. Ca găina fraieră am zis, da, poate, și-am plecat din discuție.

Bărbații ne apreciază

Aș vrea să mă aprecieze în secret. Iar tuturor celor care fluieră și urlă pe stradă ce le-ar face femeilor le doresc să fie tați de fete. Cu toate că am dubii că vor înțelege ceva atunci.

Nu, asta nu e apreciere. Sau mă rog, dacă aprecierea înseamnă să îl faci pe celălalt să se simtă amenințat, în nesiguranță, ca o halcă de carne pe galantar, supus și speriat, super! Ai reușit. Crezi că ai șanse să mă agăți așa?

 Te deranjează că te fluieră pentru că nu îți place băiatul

Dacă m-ar fluiera, nu aș da nici o ceapă degerată pe băiat. Sfârșitul discuției. Nici nu știu povești fericite care să înceapă cu m-a fluierat Radu într-o zi pe stradă, 10 ani mai târziu uite ce familie frumoasă avem. Le aștept dacă le știți/

Iar fantezia mea pentru toți bărbații care se comportă așa este să îi iau pe toți și să îi bag într-un bar de gay, să îi punem în centru pe o scenă și să li se povestească în detaliu ce ar putea să li se întâmple. Așa, un gust din propriul medicament. Oare lor o să le placă?!

Mă rog, nu este foarte grav, dar trebuie să știți că se întâmplă. Nicaragua e minunată în rest dacă înveți să închizi ochii la chestiile astea. Mai ales dacă ești femeie. Dar și dacă ești tip, pentru că uneori fluieră fetele chiar dacă sunt de mână cu iubitul.

Poză woman running away by oneinchpunch /Shutterstock