Prima mea vizită la all inclusive ar putea să pară că a intrat mai mult în categoria „ce să știe țăranu’ ce-i sofranu'”. În primul rând ultimul meu gând era să plătesc o ședere de cinci stele și nimic de făcut la cei douăzecișiceva de ani. S-a întâmplat.
Am găsit prilej de explorat zona iar persoana care mă însoțea avea un training în acest resort. Cred că google maps și Booking funcționau la fel de bine și acum ceva mulți ani. Cu toate astea nu m-am gândit să mă organizez de cazare în avans. La fața locului am descoperit că resortul unde se ținea și trainingul este destul de departe de alte cazări (doooh). Și uite așa am avut trei zile întregi de relaxare (ai spune).
Prima mea experiență la All Inclusive
Golf știam deja că n-aș ajunge să joc nici dacă mi-ar pica ochii de plictiseală. Am devorat la cartea lui Sega – Namaste iar punctul de vârf a fost fie saltul din stratosferă al lui Felix, fie încercarea mea de a participa la orele de aqua gym. Încă nu m-am decis. De ambele îmi amintesc foarte clar.
Cu aerobicul în apă eu am eșuat lamentabil. Pregătită nevoie mare m-am apropiat de piscină. Nu era nimeni. Hai că mai dau o tură, să nu fiu prima nerăbdătoare. Când am revenit m-am felicitat pentru răbdare. Piscina era populată de persoane trecute bine de tinerețea cu numărul trei, ba chiar aș fi jurat că pisicna are formol, nu apă. Și nu aveam nici cască. Bine că Felix a plecat mai pregătit la drum.
Resortul avea seara și un entertainer cu microfon. Sunt destul de sigură că se juca bingo. Bine că vinul de Porto e dulce și te duce către vise. Am stat cu două zile jumătate mai mult decât simt că era suficient. 🙂
De ce nu mi-a plăcut experiența?
Pentru că s-a întâmplat să ajung acolo, dar nu era neapărat ceea ce îmi doream. Asta m-a împedicat să apreciez camerele frumoase și spațioase, piscina, diversitatea felurilor culinare.
Ce am apreciat însă au fost peisajele.
Acum îmi dau seama că resortul nu era cel mai rău, chiar dacă scădeam considerabil media de vârstă. Cu toate astea când și dacă ar fi să revin în Portugalia nu aș mai sta la Club Med. Acum că mă gândesc, până și numele trebuia să mă pregătească. Nu e ca și cum se numea Fiesta Party 5*. Club Med, Simona, Club Med!
Partea bună – și cartea asta a lui Sega m-a inspirat în a face ceea ce facem noi acum. Bine că am avut timp să o apreciez în liniște.
Tu apreciezi șederile leneșe la all inclusive sau preferi mai mult aventura, străduțele, localnicii și gheretele locale așa ca noi?
[…] ești curios să vezi cum s-a dus țăranul să afle ce e șofranul, citește despre prima mea vizită la all inclusive. Mie îmi ardea de explorat, să văd natura, să beau vin, să mă plimb pe străduțe și să îl […]
[…] Iar Lisabona în noiembrie nu are cum să fie mai rea decât Bucureștiul. Pe 14 octombrie când am fost eu prin Portugalia acum mulți ani temperatura mi s-a părut numa’ bună. Țin minte perfect pentru că eram la All inclusive în timp ce Felix sărea din stratosferă. […]
Clar aventură, străduțe, localnici, artă și cultură, natură, experiențe… orice e în afara unității de cazare.
N-am fost la all inclusiv, o singură experiență cu demipensiune m-a făcut să înțeleg că nu e de mine să îmi facă altul programul și să fiu legată de hotel.
Povestea ta a sunat totuși amuzant, chiar dacă atunci poate n-a părut. :))
Da, nu recomand nici eu all inclusive, mai ales cand nu e asumat. Poate, cand esti super obosit si vrei sa te relaxezi, sa dormi, copiii sa fie in siguranta si distrati.
Cu toate ca, daca ai parinti de treaba, te-ai putea bucura de cele de mai sus si gratis si la tine acasa. 🙂
Am prieteni care nu merg decat la all inclusive aproape oriunde ar merge. Isi iau si cateva zile de explorare, dar mare parte din timp il petrec intre sezlonguri, piscine, mancare si citit. De asta au ei mai multa nevoie decat sa descopere.
Am incercat odata, in contextul unui anturaj, un all inclusive – e drept ca la greci. Nu ni se potriveste.
Program am si acasa cand sunt la job.
Lumea asta e mare si surprinzatoare. Experientele autentice de calator incep cumva imediat cand iesi din zona ta de „confort” , la poarta de-afara a spatiului in care te-ai cazat pentru una sau mai multe zile. Cel mai fain ni se pare cand ne-aruncam din stratosfera confortului in viata reala a locului unde-am ajuns.
Calatorie faina!
Ce frumos si poetic „ne-aruncam din stratosfera confortului in viata reala a locului unde-am ajuns”. De acord!
Cu siguranta ce faceti voi acum: stradute si aventura 😀
Nici macar nu as incerca un Club Med ca stiu din start ca m-as plictisi :))
Alegerea înțeleaptă 🙂
Claar stradute, localnici, taverne locale… ??
Dap! Inimioare, inimioare, inimioare!