• Menu
  • Menu

Cum m-au călit călătoriile. Despre situații inconfortabile și un rus într-un dulap.

Cu siguranță am mai povestit pe blog, dar în articole separate. Am observat că în interacțiunile de zi cu zi am tendința de a grupa poveștile pe categorii. Așadar azi vă povestesc despre experiențele cu adevărat odioase din călătoriile mele. Acele experiențe foarte rele, dubioase și nelalocul lor.

Eu deep down sunt o panseluță. Când eram mică și mă jucam mai mult cu un animal mă umpleam de bube, dacă mâncarea era stricată eram prima care detecta gustul, aveam rău de mașină și îmi era teribil de frică să nu iau boli ca ciuperca piciorului. Când călătoream evitam să merg la toaletă cu zilele și eram sigură că al meu corp e ca o floare în vază, care se ofilește imediat ce ai suflat nițel spre ea. Un bol de cristal, am nevoie de un bol de cristal. Și șlapi pentru baie.

Apoi m-am aruncat în valurile călătoriilor după posibilități și am descoperit o grămadă de lucruri despre mine. Și despre corpul meu. Asta apropo și de acest articol despre cum m-au schimbat călătoriile ultimilor ani.

Cum m-au schimbat călătoriile ultimilor ani?

Etapa – restaurantele în care mănânc

A plecat Simona panseluță prin Asia. Mă rog, nu eram o persoană cu (prea multe 😛 ) fițe. Ci mai mult pe principiul să am grijă unde mănânc. Fără bodegi dubioase, fără să folosesc paharele.

Într-o zi am luat un tur ghidat, tur ce includea și masa de prânz. Ne-am oprit, am mâncat, totul bine. Până când m-am dus la baie și am descoperit că acolo spală și farfuriile. Nu știu cum să vă spun, dar eu nu spăl farfuriile la baie nici la mine acasă.

Era prea târziu oricum, mâncasem deja. Surpriză, nu am pățit nimic.

Asta într-un fel mi-a dat curaj: uite că nu sunt atât de sensibilă pe cât credeam. Uneori am cam prea mult curaj și asta mă duce la câte o toxi infecție alimentară. (Îți trebuie curaj să mănânci cârnați pe o insulă fără electricitate). Dar mi se întâmplă tot mai rar în ultima vreme. Ultima a fost asta cu cârnații din Thailanda. Inconștiență.

Cazarea

După ce am dormit în cea mai mică cameră din lume, tapetată și cu niște mucegai, vă spun că pot să dorm aproape oriunde. Cu această cea mai mică încăpere eram în Hong Kong. După ce am văzut prima dată camera eram sigură că eu nu rămân acolo. Am fost la net, am căutat altă cazare, nu am găsit nimic rezonabil. În afară de această cameră, următoarea cea mai ieftină cazare era triplă ca preț și efectiv la mama naibii în pustietate. Nu am avut ce să fac. Sezon de vârf, fără rezervare în avans, pățăști.

Am murit? Nu! Am învățat despre mine că rezist și în locuri în care în mod normal nu aș sta.

Transportul

Oh, aici îmi amintesc de China, India, de Myanmar și Laos.

În China am mers cu găini în tren, cu oameni care scuipau pe jos, mâncau semințe. Cică se întâmpla asta cândva și prin trenurile din România, dar v-am spus că am fost panseluță o vreme. Nu prea am mers cu personalul.

În India am așteptat un tren foarte multe ore. Nu aveam ce face, așa că am făcut ca localnicii. Ne-am pus pe jos și-am așteptat, într-o gară de tren destul de murdară, cu șoricei apărând spontan pe aici, pe acolo.

Într-un final a venit și trenul care arăta la fel ca gara. Geamurile păreau închisori, pasagerii erau desculți. M-am bucurat că am adidași, ciuperca piciorului avea să stea departe de mine. La alte boli m-am gândit puțin serios. Nu am avut însă prea mult timp să-mi rup piciorul căzând pe gânduri pentru că niște turiști la clasa a 3-a în India atrag mereu curiozitatea pasagerilor. Uite așa am ajuns să interacționăm cu localnicii și am aflat o grămadă de lucruri fascinante.

Aș repeta experiența? NU, mulțumesc. Mă gândeam eu oare acum 10 ani că aș merge în condițiile alea? Ăăăăăăă, clar nu! Am trecut peste? Da, doar nu era să îmi stric singură experiența.

În Myanmar am mers 16 fucking ore cu un autocar, cred că am făcut chiar mai mult, nu era nici prea curat, drumurile accidentate, mie rău de nu știam de mine. Locuri în spate, aglomerat, nu am avut unde să mă mut în față. Am stat cu ochii închiși și-am așteptat să treacă.

Alternativa era un zbor de câteva sute de euro. Băi, când ești la buget, nu prea îți permiți să faci multe fițe. Când ajung ca Beyonce sigur nu o sa mai trec prin experiențe de genul. Până atunci, măcar am rezistat.

Iar în Laos nu am mers așa mult, dar lumea dădea la rațe în punguțe pe care apoi le stângeau la cap și le lăsau pe jos de parcă e normal să faci asta. M-am ambiționat și n-am dat la rațe, cu tot cu sila mea și răul de mașină.

Oamenii

Câți oameni ciudați am întâlnit. De la filipinezii care voiau să-mi atingă nasul, rusul ăla ciudat din hostel din Guatemala, toate îmbrățisările stângace prin care am trecut…

Cu filipinezii nu știu nici eu care era treaba. Am luat un tur, băusem toți rom și stăteam în jurul focului și m-au întrebat dacă îmi pot atinge nasul. Mi s-a părut ciudat, dar am zis ok… hai să nu fiu nepoliticoasă??? Nu pot să vă explic ce se întâmpla în mintea mea pentru că nu în fiecare zi vine cineva și îți spune – hei, pot să-ți ating nasul? Chiar, tu cum ai reacționa?

Dar apoi oamenii se mai trezeau că îmi ating nasul așa, out of the blue. Ceea ce a fost dubios. Adică, a fost ciudat de prima dată și am zis să nu fiu nepoliticoasă sau ceva, dar acum nu poți să-mi pui mâna pe nas când ți se năzare.

Rusul din Guatemala umbla tot timpul pe ceva. Că dormea mult și vorbea chestii care nu aveau legătura. Într-o zi s-a băgat într-un dulap de pe terasă și a stat acolo ceva timp. Îi mai vedeam piciorul pe sub ușă.

Hostelul era și punct de plecare în ascensiuni pe vulcani. Deci în zona asta de pe terasă a fost și un training cât timp rusul era în dulap. Mă tot întrebam ce se întâmplă dacă deschide cineva ușa și îl găsește acolo? Ce ar spune oamenii ăia de la training? Ce ar spune rusul?

La vremea respectivă nu știam nici eu clar cât de mare e locul. Ziua următoare când nu era prin preajmă am deschis ușa să văd ce-i acolo. Era un dulap, o debara. Avea loc să stea înauntru și atât. În spate rafturi, niște mături… Nici nu l-am întrebat de ce s-a băgat în dulap. N-am vrut să intrăm în asta.

Oameni nebuni sau enervanți am întâlnit mulți. Citește și acest articol.

Tipuri de oameni de care o să dai în călătoriile tale și nu o să îți placă

Și îmbrățisări stângace am avut o grămadă. Ba aproape să ne pupăm, ba am întins mâna când omul se întindea spre îmbrățișare. Multe alte combinații stânjenitoare.

Dacă îmi spuneai acum 10 ani că o să trec prin toate astea și multe altele aș fi spus că ești nebun.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

13 comments