Prin câte țări am fost împreună și cum ne-a schimbat asta

Ce întrebare dificilă pentru noi. Ne întreabă oamenii des și ne este rușine pentru că nu știm să răspundem.

Într-o zi, în timp ce eram în mașină, am încercat să ne filmăm și să le enumerăm. Nu știu voi cum sunteți, dar eu mă concentrez mai greu dacă nu îmi notez. Așadar eram ca în poveștile lui Caragiale. Filipine, Thailanda, Iran, Filipine. Ah, stai că am mai zis…

Le-am înșirat până la urmă, una câte una. Am mai răsfoit blogul, că așa te ramolești de la o vârstă încolo și ai nevoie de confirmări, ba chiar am aruncat rapid un ochi și prin fotografiile de pe Facebook.

Prin câte țări am fost împreună?

Mbuuun, sunteți pregătiți? Până acum am fost împreună prin 35 de țări. Fără să socotim țările în care am fost doar în escală și nu am ieșit din aeroport. Și nici cele pe care doar le-am tranzitat.

Nu ne-am propus un număr personal sau împreună și așa cum am mai povestit aici – un număr este doar un număr. Mai important este ce și cât înveți.

În unele destinații am stat câte două-trei-patru luni. Filipine, Thailanda, Laos, Mexic, Nicaragua de exemplu. În altele maxim o lună – Costa Rica, Myanmar, Vietnam, Cipru, Insulele Azore.

Momente din călătoriile în doi

Revenind la călătoriile noastre în doi, făcând lista de mai jos mi-am amintit cel puțin câte un moment din fiecare. Din Turcia îmi amintesc zborul pescărușilor când ne plimbam cu barca pe Bosfor, mai nou răsăritul și apusul de soare din autorulotă, în Cappadocia.

Din Iran răsăritul de pe un vârf de munte, din Sri Lanka cât de îngrijorat era Alex când mi s-a făcut rău și cum am înotat mână de mână, cu rechini. Noi doi mână de mână, nu rechinii. Am vrut să fac un moment poetic acolo. 😀

În Filipine, în Palawan, am stat cu totul trei luni, deci am o grămadă de amintiri și de acolo. Răsăritul de soare de la Duli Beach, hostelul la care am tot tras în Puerto Princesa, chiar dacă nu ne plăcea la nebunie neapărat. Oh, și albastrul ăla frumos al apei!

Din Vietnam îmi amintesc poate cel mai puternic o ceartă dintr-o seară când toată lumea băuse puțin cam mult. Știți cum uneori certurile în cuplu îți dezvăluie uși care se pot închide sau deschide? Asta a fost o ceartă care ne-a deschis uși.

Din Croația am cea mai tare poveste cu o situație limită în care este pus un cuplu și în mod surprinzător amândoi reacționează excelent. A fost unul din momentele alea în care după ne-am spus: bravo nouă pentru că am trecut prin asta împreună, chiar dacă a fost nasol.

Din Myanmar îmi amintesc și acum momentele de la răsărit, când stăteam ca pinguinii unul lângă celălalt și ne bucuram de spectacolul din fața noastră.

Și prin Thailanda am stat mult și am capul plin de amintiri. Foarte multe amintiri faine, dar ultimele trei săptămâni ne-au testat iar.

Momentele grele sunt mai ușoare în doi

Atunci am experimentat cum e să depindem efectiv unul de celălalt pentru că eram accidentați și nu puteam să facem singuri unele lucruri. Să coborâm și să urcăm scări de exemplu. Sau să ne spălăm singuri fără să udăm rănile.

Și aveam trei scări și ca să mergem la baie, patru sau cinci la bungalow și încă trei în grădină unde erau puse hamacele și unde stăteam mai toată ziua. Și-am gravitat așa trei săptămâni, unul în jurul celuilalt. Și mie îmi era milă și drag de noi în același timp.

În El Salvador și în Antigua, Guatemala, am dat petreceri foarte reușite în doi. Cu dansat, băut, spus bancuri și tot ce mai fac oamenii în general la o petrecere. Și pizza și Neflix, pentru că după o vârstă așa se termină petrecerile. 🙂  Rusul ieșise din dulap între timp și era dubios prin alte părți.  😉

Și cum găsim noi pe peste tot câte un colț să îi spunem că e al nostru. Cazarea noastră din Costa Rica, tantia noastră de la care luam supă în Laos, cafeneaua noastră la care luam micul dejun…

Și cum ne-au prins protestele în Nicaragua, cu resurse de bani limitate și toate cardurile furate. Atunci cineva ar fi putut începe o serie de ți-am spus eu să ținem bagajele încuiate, e doar vina ta. Și putea să o țină așa, având dreptate, luni de zile. Doar că nu s-a întâmplat nici măcar atunci asta. În schimb ne-am concentrat pe găsirea de soluții iar Alex a promis că de acum o să facă așa cum îi spune lui instinctul și că nu o să se mai ia după mine. 🙂

Coșmarul călătorilor. Am rămas fără toate cardurile

Mă rog, mă întind cu vorba, vă dați seama că avem un milion de amintiri fiecare, din toate locurile în care am fost. Unele legate mai mult de locul respectiv, în timp ce altele sunt mai mult despre noi, ce am simțit, cum ne-a schimbat asta.

Motive să călătorești în cuplu

Am mai povestit despre motivele pentru care face bine să călătorești în cuplu, dar și despre cum e pentru noi chestia asta – călătorit, lucrat & petrecut foarte mult timp doar împreună.

În anii ăștia am strâns cu noi atât de multe amintiri frumoase, atâtea momente unice, dar tot la fel de multe (mint, mai putine) momente tensionate peste care am învățat să trecem împreună. Ca doi copaci ce-și înconjoară trunchiurile unul în jurul celuilalt doar ca să devină mai puternici.

Harta țărilor prin care am fost

Pentru curioși o să las și o hartă a țărilor prin care am fost.

Dacă vrei să îți faci și tu o hartă a țărilor prin care ai fost, indiferent cu cine, ăsta e linkul.

Și-ți recomand să călătorești cât mai mult alături de jumătatea ta. Să aveți momentele doar ale voastre în locuri inedite, să vă testați compatibilitățile și reacțiile. Călătoriile sunt pentru o relație ca antrenamentele pentru sportivi.

Travel & love, love to travel!