• Menu
  • Menu

Retrospectiva călătoriilor lui 2018 (cu învățăminte și gânduri presărate)

An de an, de ceva vreme, fac acest exercițiu. Retrospectiva anului ce tocmai a trecut. Momentan fac asta din Cipru, soarele mă bate blând pe față de după perdea iar din vecini se aud niște părinți ce cântă copiiilor.

2018 a fost surprinzător de bun. Cu toate temerile mele, lucrurile s-au așezat frumos.

Am început în Guatemala poate cel mai tihnit revelion. Îmi doresc să îl repet și anul ăsta. Într-un fel m-a cuprins spiritul sărbătorilor și mă bucur să revin în București. La frig și stat în casă. Să facem un cheescake, să punem la punct lista de filme și să luăm mult popcorn.

E greu uneori să te lași liber, când tu ești învățat să îți controlezi pașii. E greu să crezi când pare că lucrurile nu ies chiar cum vrei. Am avut 2 ani de credință și speranță uneori aproape oarbă. 2018 mi-a dovedit că nu îmi este în van încrederea, în ciuda fricii. A fost anul în care am explorat poate cel mai mult și cel mai divers. Din America Centrală, prin Balcani, Georgia, Polonia și acum Cipru. Am revăzut unele destinații și e mereu o plăcere să mă întorc.

Pot astfel să observ mai bine cât s-a schimbat locul respectiv în timp, iar uneori întoarcerile mă fac să mă gândesc mai ales la cât m-am schimbat eu.

Învățături din America Centrală

În 2018 am explorat Nicaragua. Mi-a plăcut absolut totul, de la plantația de cafea de la care am plecat cu prieteni cu care încă mai ținem legătura, insula Ometepe și scuterele sale, râul San Juan și datul cu placa pe vulcan, până la Leon, orașul universitar, distrus acum de protestele violente ce ne-au alungat și pe noi de pe acolo.

Apoi Costa Rica unde ne-am găsit o oază în care am stat o lună. Și zi de zi spuneam că mâine plecăm. Și-o familie în mijlocul căreia o săptămâna am fost ca și acasă.

Iar după toată nebunia cu protestele a fost extrem de plăcut să avem încă trei zile de relaxare pură în Costa Rica. Pura Vida e un slogan pe care îl înțelegi cu atât mai bine după ce fugi puțin speriat dintr-o țară ce devenea atunci tot mai instabilă. 


Din toate experiențele astea, privind în urmă acum, îmi dau seama că media face totul mult mai rău. Noi nu am fost nici o secundă cu adevărat în pericol, dar nici nu prea îți mai venea să mergi pe afară, mai ales nu seara. Iar noi, turiștii închiși în spatele porților uneori foarte bine ferecate, am intrat într-un fel de psihoză colectivă. Gândul ăsta este mai înfricoșător. Cât de ușor este să manipulezi mulțimi de oameni. 

Stătusem atât cu ochii pe instagram și la știri, încât la plecare mi-am ascuns în încălțări puținii bani pe care îi aveam. Drumurile până la graniță au fost libere, nu ne-a spus nimeni nici mergi mai încolo. Nu avea nimeni treabă cu turiștii oricum…

Dar nu aveai nici cum să stai liniștit. Guvernul spunea că protestele sunt provocate de vagabonzi ce vor să destabilizeze țara. Vă sună cunoscut oare? În schimb la proteste erau oamenii muncitori, prietenii făcuți pe acolo, oameni care își doreau schimbarea și libertatea.

Pe drumurile României

Din primăvară am revenit la trecătoarea liniște din România. Am colindat țara în lung și-n lat și am încercat să vedem diferențele, evoluția. Chiar dacă stăm departe de țară câteva luni pe an nu aș vrea să mint și să spun că văd mari schimbări la revenire. Aș vrea să văd însă. Totul se întâmplă cu pași mici. Vestea bună e că totuși se întâmplă.

De lăudat din România

Tot anul acesta am fost pentru prima dată în Transilvania Train, o experiență frumoasă și lipsită de griji pe care le-o recomandăm celor în căutare de experiențe relaxate.

Și tot de lăudat este și conacul Serghiescu. V-am povestit aici despre el și este la o aruncătură de băț de București.


Ce cred că putem face noi pentru a schimba România?

Și dacă m-ai întreba cum să facem să avem o țară ca afară ți-as spune că e responsabilitatea noastră. A fiecăruia. Să ne ajutăm mai mult, să fim mai puțin nesimțiți, să nu mai oprim oricând pe prima bandă pe avarii, să încercăm să folosim tehnica fermoarului, să nu mai aruncăm pe jos, să nu mai irosim mâncare, ci să o donăm. Poate o dată pe lună să îi lăsăm o surpriză caldă vecinei. Chiar dacă e bătrână și miroase urât. Să judecăm mai puțin, să ne vedem mai mult de capra noastră și mai puțin de cea a vecinului. 


Ne e dragă țara noastră mai ales pentru că aici ne sunt bunicii și cireșele culese din copacii lor.

Părinții, nepoții și frații. Și prietenii ce s-au cernut în timp, dar au rămas doar cei mai buni.

În 2018 am învățat să renunț cu atât mai ușor. Pentru că poate nici nu știți, dar pentru mine nu a existat multă vreme acest cuvânt în dicționar. Renunță doar cei slabi, totul are o rezolvare. Doar că nu poți aduna dacă nu înveți să mai și cerni. Și uneori e chiar mai inteligent să renunți, decât să bați orbește cu pumii în pereți. Deci an de an încep să renunț tot mai ușor la obiecte, la așteptări, oameni toxici.


Prin Balcani

V-am spus că îmi place să mă întorc în locuri. Anul ăsta am revenit, printre altele și-n Ohrid. A rămas la fel de frumos ca la prima vizită și merită atenția voastră dacă nu ați fost încă. Găsești aici detaliile unui roadtrip prin Balcani și pe site-ul eSky un alt ghid de călătorie.

Cea mai caldă amintire este din satul bunicului. A fost o surpriză frumoasă atât pentru mine, cât și pentru familia mea. Ei s-au bucurat să vadă fotografii de acolo, iar mama, știind poveștile spuse de tatăl ei, le-a simțit acum altfel. Mai ales pentru că totul era fix așa cum își imaginase ea și îi descrisese bunicul.

Pe urmele bunicului din Albania

Georgia

Cea mai mare și poate una dintre cele mai frumoase surprize ale lui 2018. Am hoinărit prin această țară, am văzut cum se prepară vinul și recipientele speciale la un meșter acasă, am degustat din cramă în cramă și am explorat din biserică în biserică. Majoritatea sunt construite în locul fostelor lăcașe de cult, majoritatea în vârf de munte, cu panoramă superbă.

Cei de la Globe 365 văd că au deschis înscrierile pentru 2019 în cazul în care în Ajun de Crăciun încă nu aveți un cadou pregătit.

Surpriza din apropiere de București

Noi suntem mereu în căutarea unor locuri frumoase din care să lucrăm. La un moment dat, într-o semi pauză de călătorit, am fugit și până la vecinii bulgari.

Descoperă Veliko Tarnovo, la doar 180 de km de București. Ghid de călătorie.

Polonia

Penultima surpriză a anului. În țara asta am petrecut două săptămâni la un training și ardeam de nerăbdare să revin. Rămăsesem cu foarte, foarte multe amintiri plăcute. Polonia m-a învățat că o țară se poate schimba enorm în șase-șapte ani. Avem o serie întreagă de videouri pe care te invit să le răsfoiești.

Cel mai tare moment? Am dormit într-un castel (bântuit) din secolul 13. 🙂

Cipru

Pe final de an ne-am făcut acest cadou. Câteva săptămâni la căldură. Aveam și de muncă, voiam să și explorăm, să ne și răsfățăm cumva după un an în care adesea am alergat, sau am muncit mult peste program.

Când eram prin Polonia Alex mă întreba „când apucăm să avem și noi o săptămână în care să nu muncim, hai un weekend, măcar în ziua de Crăciun.” Ne-am amuzat amândoi pentru că în timp ce vorbea a realizat și el că o săptămână fără muncă nu se poate, nici măcar două zile la rând. Iată, de Crăciun sper să nu muncim.

Am făcut salată de boeuf, evident că fără carne de vită, ci cu pui pentru că e mai ușor de gătit. Românește și tradițional! 🙂 Ne-am gătit mâncarea încă de ieri, aproape că suntem pregătiți să nu facem nimic și să ne uităm la filme. Ah, dacă ai ceva recomandări pentru noi le așteptăm în comentarii. Pare că s-au terminat filmele și serialele ce ne plac și pe care nu le-am văzut încă. 😀 (hmmm, asta mă face să cred că totuși avem și suficient timp liber)

2018 pentru mine

Chiar dacă uneori sub marea presiune a vreunui termen limită, a fost chiar anul cel mai bun de până acum. Cu multe împliniri profesionale, cu mulți clienți stabili ce au revenit mereu la noi, ce ne laudă mereu și sunt tot mai mulțumiți de materialele pe care le livrăm.

E lucru mare să simți împlinire profesională, mai ales când ești freelancer. Noi ne bucurăm cel mai mult atunci când voi ne mulțumiți sau atunci când clienții ne laudă pentru ceva livrat.

La final de an nu am luat încă rulotă și nici câine, așa cum spuneam/visam anul trecut. Dar multe lucruri nu au fost anul ăsta așa cum îmi imaginam eu cu un an în urmă. Iar asta a fost peeerfect ok! Mai ales pentru că nu e momentul încă pentru asta. Toate la timpul lor!

Te așteptăm și pe Contul de instagram sau pe Youtube și am vrea să ne povestești și despre anul tău. A fost bine? A fost rău? A fost cu multe plimbări, cu multă relaxare sau cu multe lecții? Știți, evenimentelor neplăcute eu le spun lecții. Cu toate că nu e corect, mai ales că aduni experiență și din cele plăcute.

Și-am învățat că având doza potrivită de optimism și realism, de aici nu are cum să fie decât tot mai bine! Deci nu mă uit în urmă spre 2018, ci tot înainte.

Sperăm să vă fie bine și să aveți sărbători fericite! Vă trimitem multe îmbrățisări (am citit eu undeva că fac bine) și gânduri bune!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

6 comments