De la Onesti spre Viseul de sus

 Despre aceasta piatra am gasit si cateva legende simpatice. Preferata mea este despre ciobanul curajos care s-a hotarat sa vindece piatra de blestem, a mers pana la ea si s-a catarat pana in varf unde a sadit un tei care a si rasarit. Teiul este din pacate si acum cam garbovit iar despre cioban nu se stie nimic.

Citeste despre calatoria mea cu Mocanita.

Din fericire piatra Dracului, cel putin pentru mine, nu a fost aducatoare de ghinion, ba chiar de noroc. Plecasem la drum cu un calcul de 6 lei / litru de benzina si un consum de 10%. Din fericire calculele au fost eronate. Furia rosie a consumat undeva la 6% (maxim) iar pretul benzinei scazuse deja pana la 5,06.

Nu prea mai vazusem soare de ceva vreme asa ca m-am bucurat mult atunci cand a inceput sa imi zambeasca, cu dinti ce-i drept. Nu mai conta asa mult ca era frig afara, soarele e placut oricand iar mai tarziu m-am pierdut printr-o padure de zapada!

Am ajuns spre seara in Viseul de Sus. Cu greu ora 18:00 seara dar deja intuneric de-a binelea. E ciudat sa calatoresti iarna dar placut. Presiunea e mai mica si ai mai mult timp de relaxare.

Ospitalitatea oamenilor a contribuit si ea foarte mult, ce sa mai spun de paharele de tuica, afinata, visinata, vin de casa asezonate cu mamaligi, sarmale, zambete si traditii.

Am fost placut surprinsa de seri in care am adormit batraneste la 11 seara dar m-am trezit super fresh la 8 sau 9 dimineata! Pentru 2015 este un „de incercat cel putin lunar”.

Am pornit apoi voiniceste spre experienta cu Mocanita despre care poti sa citesti aici.

Povestea continua!