În Sigiriya avem două temple. Ambele roci. Da, sună puțin ciudat poate dar în mijlocul câmpiei există două roci-temple.
Sigirya, cea mai vestită și locul vizitat de majoritatea turiștilor și Pidurangala, piatra de pe care sunt realizate vederile cu Sigirya.
Și dacă vrei o imagine de vedere, aici te duci. Eu aș fi vrut mult să văd asta live, în schimb experimentez mai mult cu voi, în timp ce scriu acest articol. Pentru că mi-a fost foarte rău în prima zi de Sri Lanka am decis să nu îmi stric totuși expediția și să nu mă forțez prea mult. Era deja mijlocul zilei, exact momentul în care nu ai vrea să faci o urcare pe trepte în soare și în trei ore prietenii din India aveau autobuzul de întoarcere!
I-am lăsat pe băieți să se ducă liniștiți iar noi fetele am stat la taclale. Gașca completă, după întoarcerea băieților din expediție.
Nu mai știu exact în ce circumstanțe au ajuns până la urmă băieții să aleagă Templul Pidurangala și nu Sigiriya. Erau acolo niște localnici care ne-au povestit puțin despre amândouă, despre priveliște. Probabil au fost foarte convingători. Băieții au luat un tuk tuk, au mers ceva vreme, au traversat o bucată nisipoasă, populată de maimuțe iar urcarea din ce înțeleg nu a fost chiar așa de dificilă, ba chiar interesantă.
Se urcă practic prin junglă, sunt trepte în stâncă, în jur este foarte multă vegetație. – corespondent Alex
La bază este templul iar pe la jumătatea traseului te întâmpina un Buddha culcat.
Mică istorie
La fel ca sora ei, Sigirya, și Pidurangala a fost formată în urma activităților vulcanice. O să vedeți în poze mai încolo, eu m-am amuzat teribil să editez photoshooting-ul făcut de băieți în vârf de stâncă. Stânca a fost ocupată (cu sezonalități) timp de 2500 de ani de către călugări. Perioada de glorie pentru acest obiectiv turistic a fost între 477-495 AD, atunci când regele Kasyapa, cel care a construit Sigiriya, a mutat călugării aici, într-un templu nou.
Nu o să îi placă, dar mie îmi place mult poza asta a lui.
Mi se pare tare interesant tot peisajul din vârful stâncii, dap, mă cam oftic. Oare când voi ajunge iar în Sri Lanka și mai ales oare când o să apuc să și urc aici? (buhuuu)
Iar una din cele mai bune poze surprinse aici a fost aceasta. V-am spus că mă oftic, da?
Apoi m-am gândit că măcar până acolo, la templul de la baza rocii puteam merge.
Revin eu Sri Lanka, revin!
Travel & love, love to travel!
[…] am plecat cu autobuzul spre Sigiriya, unde am urcat prin junglă pe o rocă-templu (sună ciudat, știu, dar nu găsesc o denumire mai […]