Jurnal de călătorie – mici bucurii atunci când călătorești

În ultimele zile am tot fost pe drumuri sau am stat departe de internet. Am avut alte priorități și oarecum simțeam nevoia de a avea un weekend în care să fim pur și simplu deconectați.

Am poposit în Hanoi 2 nopți jumate și am ales de data asta un hostel –See you at Lili’s! Un loc frumos, vesel și mai ales foarte foarte curat. Oh ce fericire! Pe insula Cat Ba ne-am simțit bine și ne-a plăcut, daaaar:

Cel puțin pentru noi locul avea niște dezavantaje

• umezeală groaznică și ceva mucegai care ne-a intrat în cărți, pașapoarte, orice obiect și haină nefolosită în luna cât am stat acolo.
• locul este retras și în mijlocul naturii, așadar în camerele de la parter, cele în care stăteam noi, voluntarii, aveam în mod frecvent broscuțe în cameră. Inofensive și mai speriate ele de noi decât noi de ele.
• Și alte lighioane și gângănii neidentificate – de la un fel de râme pe care le găseam cel mai de în baie, până la tot felul de zburătoare (tot în baie își făceau veacul și astea).
• Cearceafurile trebuia să le schimbăm la maxim două zile, altfel luau un miros foarte urât.
• În camere era foarte foarte cald și nicăieri nu exista aer condiționat. La +50 de grade real feel de cele mai multe ori adormeam în hamace afară, apoi peste noapte ne mutam în cameră.
• Lucram în ture de cinci ore pe zi fiecare. Nu sună rău, dar de cele mai multe ori în perioada asta am fost overbooked. Bogdan, colegul român s-a tot mutat din camera lui în camera noastră pentru a face loc turiștilor, ajunsesem să închiriem și hamacele de pe terasă. Asta înseamnă mulți oameni în același timp pentru care trebuia să facem check-in-uri, să luăm, reținem și să ducem comenzi. Foarte dese ori un singur om nu ar fi putut face față! Să nu uităm nici de cele +50 de grade real feel care nu ajutau deloc! Așadar ultima lună a avut și multe momente de respiro, dar și multe de lucrat la foc continuu.

---

Locul avea și foarte multe avantaje, nu am stat de nebuni! Și nu era super murdar sau ceva! Așa e când ești foarte aproape de natură!

Din avantaje:

• patronul era foarte foarte prietenos și deschis ideilor noastre
• Nu aveam șefi, noi eram răspunzători pentru ce făceam bine sau rău. Noi stricam, noi reparam.
• Când trecea pe acolo totuși șeful avea grijă să ne alinte cu mult seea food. Scoici, stridii, raci și altele.
• Într-o lună de zile acolo am cheltuit amândoi vreo 40 de euro maxim. Amândoi, o lună întreagă!
• Veneau foarte mulți oameni interesanți, prietenoși, deschiși. Locul în sine îi atrăgea!

Nu excludem nici o posibilă revenire în viitor.

---

Probabil și din cauza locului mie nu prea mi-a venit în luna asta să am prea multă grijă de mine. Am lăsat unghiile să fie. Aveam oja sărită groaznic de pe ele de exemplu. Nu știu dacă i se mai întâmplă și altcuiva asta, dar cu cât e mai hippie și mai relaxat un loc, cu atât pic și eu în delăsare. Ceea ce nu mă deranjează neapărat dacă nu ține prea mult delăsarea asta!

Și cum o lună e mai mult decât suficient, zilele noastre în Hanoi ne-au readus pe linia de plutire, să nu mai fim așa, doar vagabonzi. M-am aruncat în primul salon cosmetic (nu chiar primul ci unul recomandat de cei de la hostel). Prețuri cam ca acasă, oameni simpatici și profesioniști și am ieșit de acolo veselă și senină, bucuroasă să fiu iar în pielea mea netedă 😀 și cu sprâncenele frumos pensate și vopsite! Pfiu, ce bucurie pentru o femeie să fie iar îngrijită!

V-am mai spus în articolul ăsta că în Asia nu e cel mai ușor să găsești saloane, iar în Laos nu am avut eu curaj să merg!

---

Interesant de notat, la Woodstock Beach camp am văzut o grămadă de gagici cărora le plăcea să fie naturale. Nu, nu mă refer că nu foloseau machiaj. Ci vorbesc despre faptul că își lăsaseră părul lung pe picioare, subraț, mâini, nu știu cum stă treaba cu alte zone, că nu am avut curaj să le întreb. Și nu localnice, tot felul de alte naționalități europene. Se purtau foarte degajat, natural și bărbătește cu păr la subraț care ar fi făcut geloși mulți bărbați.

Not my thing și clar nu ceașca mea de ceai, dar cred că am ratat eu un trend pe undeva.

---

Și dacă tot am stabilit că în Hanoi ne facem de cap si ne răsfățăm, am aruncat o bună parte din hainele vechi și rupte și am mers la două ture serioase de shopping. Și astea ne-au făcut să ne simțim mult mai bine și mai veseli! Haine noi după șase luni de purtat iar si iar câteva tricouri, vai ce fericire!

Totul a fost luat totuși cu băgare de seamă pentru dimensiunile bagajului și dacă avem sau nu pe bune nevoie de ele! De exemplu iar mi-am pierdut papucii, așa că am tot căutat o pereche de încălțări / papuci care să se potrivească și la rochițe. Zice Alex că lui nu îi place deloc să port rochițele cu teneși și după ce m-am studiat și eu nițel am ajuns să îi dau dreptate! 🙂

Și nu în ultimul rând în Hanoi ne-am bucurat de toată curățenia și aerul condiționat din cameră! Unele lucruri nouă nu ni se potrivesc pe termen lung și chiar suntem genul de călători care au nevoie de un grad de confort mai sporit poate decât alții. De exemplu, ne-ar fi foarte greu să călătorim doar cu cortul vreme lungă. Nimic nu se compară cu un pat curat!

Trecând de la una la alta, acum suntem în Filipine, în Puerto Princesa și am constatat foarte bucuroși că e chiar răcoare! (mnuuu, nu-i frig, este o temperatură decentă pentru a merge și pentru a respira practic). Ce bine că am revenit în Palawan!

Așadar lucrurile simple de acasă – un salon cosmetic, câteva bluzițe, un pat comod, au fost pentru noi deliciu și răsfăț! Dar zău că viața e mai roz când tastezi cu unghiile aranjate și uniforme!

Zilele următoare o să alergăm iar să prelungim viza, să ne mai cumpărăm diverse lucruri, plus un drum de câteva ore până la Duli Beach și acomodarea cu noul loc și job!

Cam atât din jurnalul de azi, cu rele și bune, că nu e totul doar roz! Travel & love, love to travel!