Articolul de azi are tangențial legătură cu vacanțele, dar aș vrea să vedeți și mai departe de asta. Văd tot felul de articole cu titluri de genul – ce e în spatele pozelor frumoase din vacanță (un exemplu aici). Șoc, oamenii respectiv mai și muncesc, nu stau chiar toată ziua la plajă!
Și nu prea înțeleg de unde această panică legată de ce e în spatele peisajelor frumoase! Există o grămadă de moduri de a vedea lumea (și peisajele alea de bălit la ele) fără să fie nevoie să ai cel puțin părinți miliardari.
Poți să folosești WorkAway și alte site-uri de genul. Făcând asta NU o să stai toată ziua cu nuca de cocos în mână pe plajă! Poate uneori o să mergi cu barca, alteori o să faci pe ghidul pentru turiști, poate o să stai câteva ore la recepția unui hotel, dacă e nevoie poate vei spăla vase sau, ȘOC, o să faci FIX lucrul pe care îl făceai și acasă.
Sunt om de marketing, eu aș putea lucra de oriunde și pentru oricine are nevoie de mine. Exstă oameni care știu să cânte și fac bani din asta. Poți învăța să construiești case. Ai libertatea de a te dezvolta și a face absolut ce vrei (atâta timp cât și ești capabil). Nu te obligă nimeni să speli toalete. Deciziile ți le iei singur.
De ce ne uitam cu încruntare la asta și spunem – uite mah, ăștia nu se distrează, muncesc. Vezi! Nu-i chiar așa cum se spune și cum pare! Munca poate (și ar fi bine să fie) plăcută, uneori distractivă. Nu mi se pare normal să ai un loc de muncă pe care să îl urăști din adâncul ființei tale.
Stai puțin. Ce se spune? Că nu e toată viața doar o vacanță? (dooooh) Se pare atunci că publicul își dorește să nu vadă doar peisaje ci și poze din viața plictisitoare de zi cu zi. De ce? Ca mai apoi să le vadă pe instagram și să spună – ce poză tâmpita și plictisitoare!
Întotdeauna e mai ușor să condamni în loc să încerci să înțelegi!
Probabil o altă întrebare la fel de bună ar putea să fie – dar de ce să pleci de la căldura de acasă, să mergi prin lume și să înveți să faci lucruri noi?
Nu am făcut înca asta, dar răspunsul pe care ți l-aș da eu este simplu: pentru că suntem diferiți! Unii oameni vor un statut social (poate). Alții sunt doctori și nu se pot imagina făcând altceva decât asta. Dacă ar pleca în lume, tot asta ar face. Există multe feluri de oameni care își doresc multe alte lucruri iar călătoriile nu sunt neapărat o prioritate.
Apoi mai sunt cei care își doresc din tot sufletul să faca asta! Să își trăiască zilele și altfel, având timp să facă mai multe lucruri, din mai multe locuri, văzând peisaje, aflând despre oameni și tradiții. (un exemplu aici)
Ce încerc să spun? Pentru toate există un compromis! Pentru toate și tot. Fie că e vizibil sau nu. Și nu există un adevăr absolut pentru că noi toți ne trăim viețile diferit!
Să-ți fie viața o vacanță!
Foarte adevărat şi bine ai punctat, Simona! Oamenii preferă să judece, să aprecieze în necunoştinţă de cauză decât să se apropie ee o situaţie şi să-i vadă toate feţele!! Totul e o chestiune de priorităţi şi compromisuri personale!
În urmă cu 2 ani am avut vreo 6 luni în care mai mult am călătorit decât am stat pe-acasă. 2 luni legate am fost în Asia. O amică de-a mea a dat glas gândurilor multor prieteni (gânduri pe care le simţeam în comentarii, nu le exprimau explicit) că ce-ar vrea să aibă şi ea un job ca al meu să fie mai mult plecată. Am ştiut de-atunci că remarca ei n-a fost făcută cu invidie ci din dorinţa şi plăcerea de-a vedea şi alte lumi. Spusele ei mi-au inspirat un articol în care spuneam cam ce spui şi tu: realitatea fiecăruia e diferită (eu mi-am permis asta după 12 ani de muncă pe cont propriu, zi de zi, cu tot ce-nseamnă antreprenoriatul şi i-am explicat cu detalii ce răspundere şi griji implica), că eu am ales să-mi cheltuiesc sau economisesc altfel banii (nu aveam maşină, casă personală, credite şi nici nu am), că îmi place să cunosc şi alte mentalităţi şi lumi. Iar chiar plecată fiind ţineam legătura strâns cu biroul, ştiam lucruri de amănunt ce se desfăşurau acolo. Cred că fiecare găseşte resurse şi face compromisurile pentru a-şi împlini dorinţele.