Călătorind cu un copil în Asia – partea a doua

Călătorind cu un copil în Asia! V-am introdus ieri puțin în atmosfera din familia Florin, Oana și Nora. Găsiți articolul aici. Am povestit despre cum au plecat în Asia, în ce moment și circumstanțe. Azi, în partea cu numărul doi, povestim despre călătorii în Myanmar, despre ce au făcut ei când au decis să plece, dar și câteva recomandări practice pentru călătoriile cu bebelusi!

La finalul articolului anterior Florin spunea că după o vreme au început să exploreze și zone mai îndepărtate!

Știu că la un moment dat, fetița voastră a fost primul copil alb care a traversat granița în ultimii 50 de ani. Cum așa?

Da, în luna octombrie am vizitat Statul Mon de două ori. În prima tură am mers la Gloden Rock pentru două zile. După două săptămâni revenind în zonă pentru a vizita capitala Mawlamyaing și partea de Sud, Thanbyuzayat celebru pentru calea ferată denumită Death Railway unde în perioada celui de-al 2lea Război Mondial a existat și un lagăr.

Tot atunci am vizitat și plaja Setse unde ne-am petrecut câteva zile cu locuitorii unui sat de pescari și admirând apusurile. Probabil cele mai faine văzute de noi până acum.

Aici am aflat pentru prima dată că partea de sud a Myanmarului, Tanintharyi Region, tocmai fusese deschisă vizitatorilor străini pentru varianta terestră. În trecut puteai să vizitezi zona numai by air și puteai vizita doar orasele Dawei, Myeik și Kawthoung. Iar cu permis special puteai intra și in Arhipelagul Mergui, unul din cele mai izolate locuri din lume în care trăiește tribul Moken sau țiganii mării, oameni care se nasc, trăiesc și mor pe mare.

Pentru mine a fost un moment de bucurie. Îmi doream să vizitez Taninthary Region încă din 2011, dar din cauza controlului și a restricțiilor tot amânam.
După întoarcerea la Yangon mi s-a confirmat iar de Poliția Municipală că regiunea este deschisa și că o putem vizita cu mașina.
La începutul lui noiembrie am pornit spre Sud. Toată experiența a fost frumoasă până în Ye, ultimul oraș din Statul Mon. După Ye drumul era neasfaltat și pe o singură bandă. Un lucru normal în Myanmar, dar totuși foarte ciudat pentru noi deoarece era singura cale de acces cu sud-ul extrem al Myanmarului. În zona montană din cauza ploilor se surpa versantul, drumul fiind blocat. Eram cinci mașini care așteptau să treacă în ambele sensuri. Era un autogreder care deschidea drumul iar în urma noastră se surpa la loc.
Când am ajuns la granița dintre Mon State și Tanintharyi Region am constatat că punctul de frontieră este încă funcțional, lucru normal în Myanmar până în 2012. Existau puncte terestre de verificare, dar care ulterior au fost închise.
La verificarea documentelor și a mașinii, vameșii ne-au informat că Nora este primul și cel mai tânăr copil alb ce a trecut vama de când este deschisă.

Ați avut momente în care să vă fie teamă? (să fie bolnavă și să nu știți la ce spital să apelați sau cazuri asemănătoare).

Da! Primul moment a fost când ne-am decis să plecam și nu știam ce trebuie să facem. Al 2-lea moment a fost primul zbor de 11 ore și restul probabil când eram pe drum și eram foarte obosiți noi. Nora s-a descurcat minunat de fiecare dată.
Nu am întâmpinat probleme deosebite. Copiii sunt foarte rezistenți și mult mai calmi decât părinții lor.
Am încercat în primă fază să cerem înformații din România, dar nu am reușit să aflăm nimic. Apoi am început să întrebăm prietenii expați care aveau bebeluși. Lucruriile sunt foarte simple când bebelușul este alimentat exclusiv la sân și ai un kit minim pentru urgențe. Și mai trebuie să știi cum ajungi la o clinică în caz de urgențe.
Pentru noi cea mai ușoară perioadă de călătorit cu Nora a fost între trei si 11 luni . În general cred că orice copil în perioada asta are cele mai puține nevoi și este foarte ușor de supravegheat.

Am primit recomandări din partea unui prieten american să încercăm să evităm călătoriile cu fetița înaintea împlinirii vârstei de trei luni. În general asta se recomandă cetățenilor americani.
Un alt sfat a fost să încercăm să îi facem schema de vaccinare extinsă. Ținând cont că urma să fim pe drum am încercat să vedem ce vaccinuri se găseau atât în Asia cât și in România. Am decis să-i facem vaccinurile de la GSK.
Da, am avut și probleme medicale cu Nora, dar avantajul în zonele tropicale este că nu trebuie decât să-i administrezi tratamentul, nici un medic nu-ți recomandă să faci altceva decât programul tău normal.

Ce le-ai recomanda părinților care vor să meargă în Asia cu un copil?

Ce le-aș recomanda? Să facă ce le dictează inima. Să nu se mai ghideze după șabloane. Să se bucure de călătorii împreună cu copiii lor!

Ca și recomandări practice.

• La decolare și aterizare bebelușul să fie alăptat. Este singurul mod în care poți preveni durerile de urechi care pot crea disconfort.
• Să folosească numai apă îmbuteliată pentru spălatul bebelușilor.
• Să-i hidrateze mai des decât acasă, datorită temperaturilor ridicate există riscul să se deshidrateze.
• Să-i protejeze seara și dimineața de țânțari (lucru imposibil)