Suntem diferiți și avem nevoi diferite, dar de asigurările de călătorie cred eu că toți avem nevoie atunci când părăsim țara. Azi am luat la întrebări câteva gagici dragi mie din online-ul românesc de la care am vrut să știu cum procedează cu asigurările de călătorie și povești (vesele sau triste) din călătoriile lor.
Cred cel mai mult în puterea exemplului și sper să învățăm împreună din pățaniile și sfaturile lor.
Irina Bănică merge cel puțin o dată pe an în India și așa cum povestește, a devenit ca acasă pentru ea.
Sunt in general o persoana organizata si meticuloasa inclusiv cand vine vorba de vacante. Daca vorbim despre asigurari, cand am inceput sa calatoresc prima data in afara tarii obisnuiam sa imi iau asigurare de sanatate si in Europa.
In prezent calatoresc fara asigurare in Europa pentru ca imi pare mie ca sunt aproape de casa si in India unde e ca acasa. Obisnuiesc sa iau asigurare de sanatate pentru calatoriile in Asia (mai putin India); nu le-am folosit niciodata slava Domnului, dar sa fie acolo.
Andra Zaharia – nu are povești legate de asigurări, dar nici nu pleacă fără
Eu o fac pentru elementul de siguranta si pentru ca stiu ca functioneaza. Si n-as pleca fara sa am un backup in caz ca patesc ceva.
Claudia Tocilă – are o pățanie chiar din una din călătoriile în Europa, aproape de casă (sau așa ar putea să pară)
Povestea e cam asa:
Nu mai țin minte din ce motiv fix pentru calatoria aceea nu am facut asigurare, am facut mereu pana la plecarea în Viena și chiar a fost o prostie pentru că avusesem o problemă de sănăntate cu o săptămână înainte.
Mai exact, am avut o infecție urinară care părea ca a trecut. Cu trei zile înainte să plec am fost la medic care mi-a zis ca am un soi de nisip la rinichi și mi-a dat doar niste pastile de durere, pentru eliminarea nisipului/pietrelor si niciun antibiotic. Așadar am plecat cu inima împăcată că am tot ce îmi trebuie la mine.
Doar că joi seara, după prima plimbare prin Viena, am început să am dureri la rinichiul drept, iar în următoarele zile am alternat între dureri atroce, febră și multe calmante. Plus vizite extrem de dese la orice toaletă pe care o găseam în cale, fiecare drum 1 sau 2 euro.
Duminică nici n-am mai ieșit, am rămas în pat și am delirat vreo 3 ore, mi-am dat seama că aveam febră foarte mare pentru că nu mai știam unde sunt, n-am recunoscut-o pe Andra din prima, ce să mai, am tras o mare spaimă. În ultimă fază am zis că mă voi duce la Urgențe la ei, nu contează cât costă, dar nu știam totuși cum se procedează așa că am decis că n-o să mor până acasă, dar adevărul e că nu eram prea sigură…
În aeroport am avut frisoane, în avion cred că mi-am pierdut puțin cunoștinta, așa că atunci când am ajuns la București, prima oprire a fost la Municipal, la Urgențe unde am fost preluată ca urgență de gradul 1, cu febră 41,5, mi s-a făcut algocalmin perfuzie și un antibiotic foarte puternic. Am mai bolit acasă încă o săptămână și am rămas cu o sensibilitate la rinichiul drept timp de mai bine de un an.
Am învățat lecția cu asigurarea de călătorie the hard way, cu vacanța semi-ruinată, cu probleme de sănătate pe termen lung și niciodată-niciodată n-o să mai plec nici 10 metri peste graniță fără măsurile necesare.
Cristina Chipurici – pyuric.ro nu numai că își face asigurare de călătorie, dar o face pe câte un an!
Am o asigurare medicală de călătorie valabilă pe un an, făcută împreună cu jumătatea mea mai bună. Am calculat cât ne-ar costa pentru fiecare călătorie în parte (ieșim din țară în medie de 3-4 ori pe an) vs direct pe un an și a ieșit avantajoasă din punct de vedere financiar varianta pe termen mai lung.
Este din seria “Wish for the best but prepare for the worst” – sper să nu am niciodată nevoie de ea, până acum nu am avut, dar măcar stau liniștită fiindcă știu că e acolo.
Mai este nevoie să menționez cât de esențial consider că este să citiți termenii și condițiile înainte să vă aruncați la o astfel de asigurare? 🙂
În funcție de ce are nevoie fiecare, există asigurări diferite (și costuri diferite, bineînțeles). Diferă de activitățile practicate (sporturi, inclusiv scufundări), diferă de țările unde vreți să mergeți, depinde de orice fel de cheltuieli pe care ați vrea să le acopere.
Înțeleg că în prezent nicio companie din România nu te acoperă în cazul în care ești afectat de un act de terorism, de exemplu. În concluzie: READ THE FINE PRINT!
Carmen Albișteanu își face asigurare de călătorie, chiar dacă nu o folosește nici atunci când are nevoie.
“Mi-am facut asigurare medicala doar in calatoriile mai lungi, in afara continentului. Totul a mers ok, fara sa am vreodata nevoie sa vad un medic, pana la ultima excursie in Filipine. Un meniu mai indraznet la restaurant m-a lasat cu o enterocolita. Cred. Pentru ca la medic n-am mers, desi aveam asigurare. Imi era mai rau ca niciodata, aveam febra de durere si singurul lucru la care ma gandeam era sa nu lesin, ca sa nu ajung in vreun spital filipinez.
M-a tinut o noapte toata “distractia”, in conditiile in care a doua zi, la 10 aveam primul avion din drumul inapoi, spre casa. Se facuse ora 7 si inca imi era rau, dar la 8 parca mi-am mai revenit. Singurul lucru la care m-am gandit toata noaptea a fost ca pierdem avionul. Eram pregatita sa merg la spital in doua situatii – ori se agraveaza durerea (ceea ce insemna probabil sa lesin), ori se prelungeste si nu sunt in stare sa ma urc in avion.”
Se dau următoarele date ale problemei: Muntenegru, seară de vară, piscină la hotel, tobogan pentru copii de maxim 7 ani, iubit înalt de 1.87m – șoferul vacanței. În seara respectivă am aflat că un tobogan atât de mic nu face față unei distracții de câteva secunde și… cedează aducând după el o entorsă de toată frumusețea la glezna dreaptă – piciorul de care ar fi trebuit să se folosească pentru drumul de întoarcere (nu cel mai prietenos din lume).
Pe moment, nimic notabil – adrenalina, draga de ea, dar somnul a fost în lacrimi – nici măcar ideea de a pune piciorul în pământ nu era acceptată, în urma umflăturii, iar sunatul la firma de asigurări și mai și. Ei ne-au aflat povestea, ne-au sunat înapoi (pentru că eram într-o țară non-UE și ne-ar fi îndoit nu numai durerea, ci și factura la telefon), ne-au transmis adresa spitalului din orașul în care ne aflam, noi am plătit, ei au decontat la 5 zile după înapoierea în țară. Păi nu e cool?
Și am avut și șofer apt de a conduce 1.600km la 2 zile după incident.
Evident că nu mai plec nici până în Bulgaria fără asigurare.
Poți avea noroc și să nu folosești niciodată asigurarea, poți avea ghinion să te lovească năpasta fix singura dată când ai plecat neasigurat sau ți se pot întâmpla ghinioane pur și simplu dintr-o joacă!
Despre noi și asigurări am tot povestit (aici de exemplu), ne-a fost de folos la accidentul din Thailanda și pentru că Alex tot are urechea înfundată (am povestit în acest video și despre asta) și medicii din Laos nu reușesc să îi dea de cap (în esență îi recomandă să doarmă) credem că va face o nouă vizită la o clinică ORL din Thailanda unde o să folosim iar asigurarea. Acum urmează un tratament recomandat de un doctor străin (nu localnic) și am zis că e ultima șansă pe care o dăm, dacă nici asta nu funcționează o să ia direcția Thailanda.
Astea sunt doar câteva povești și sfaturi cu asigurările de călătorie, dar dacă ai și tu, le așteptăm în comentarii. Fie că sunt povești vesele sau triste, poate ponturi descoperite de tine (Eu de exemplu cred că e bine să ai bifate sporturile de agrement atunci când închei asigurarea, biliardul fiind listat acolo. Nu m-aș fi gândit).
Alte sporturi și activități din în asigurarea noastră ca fiind de agrement – zbor cu balonul, baschet, biliard, echitație, schi, scufundări – până la 6 m, snorkeling.
Așa cum spunea cineva și mai sus – read the fine print și în funcție de lucrurile pe care dorești să le faci, nu uita să bifezi corespunzător opțiunile din asigurarea ta.
[…] Claudia are și ea o poveste mai urâtă din călătoriile ei! A povestit despre toată întâmplarea aici. […]
[…] multe articole pe acest subiect. Poți să citești aici de exemplu și poveștile altora cu asigurările de călătorie. Ca să te convingi să nu mai pleci la drum fără una. Ne-a ajutat […]
Statele Unite, călătorie cu grup din motive de acordare viza Pt 7 membrii ai familiei. Teoretic ne duceau in locuri sigure si testate. Mama mănâncă un sandwich in aeroport in DC. 3 zile de febra, vărsături si diaree. Merge in spital după cele 3 zile, la urgentă, așteaptă 7,5 h. O internează după plata a 1000 euro Pt ca asigurarea era numai in limba romana si nu înțelegeau ce e. După 4 zile de spitalizare pleacă spre următoarea destinație, aproximativ ok ( a continuat tratamentul încă 2 luni ca nu reușea nimeni sa identifice bacteria din organism), dar primeste după vreo 3 saptamâni acasă in Romania, o factura de 24 k dolari (!!!!) procedurile făcute acoli, noi in spital privat ar fi fost vreo 2k ( internare, analize de sânge, antibiotic, 2 ecografii). Plătește asigurarea de calatorie factura.
Deci Never Ever nu mai plec fără asigurare, am una buna, Pt un an, Pt fiecare membru al familie – 120-150!lei/persoana ne scapă de multe griji.
Am calatorit foarte mult in ultimii 15 ani si ca idee generala, inainte sa intram in UE, faceam asigurare pt ca era obligatoriu, indiferent daca era Bulgaria sau Filipine, dar dupa 2007 faceam numai daca plecam in tari exotice si/sau foarte indepartate – mai mult pentru linistea mea, sa fie acolo, in speranta ca nu va fi necesar sa o folosesc. Nu zic ca e cea mai buna abordare, dar la mine a functionat 🙂
De acord. E bine sa ai asigurare de calatorie. Nu se știe niciodata.
Wow,sper ca îți e sponsorizat postul de o firma de asigurare pentru ca altfel e doar un prilej de a scoate la iveala gradul acut al lipsei de educație și a maturității în gândire al tinerilor români (din sudul tarii).
Daca ar fi fost un articol sponsorizat ar fi avut un (P) in titlu, dar daca ai fi trecut mai des pe aici stiai asta deja!
Sunt opiniile si parerile mai multor oameni despre asigurarile de calatorie si cum le folosesc ei. Avem voie sa povestim sincer despre asta? 🙂
Multumim!
Daca poti sa ne luminezi mai bine cu asigurarile, ce sa facem si ce nu, sa ne educi, zau ca acceptam bucurosi noi toti, cei de pe blogul asta!
Dupa doua patanii diferite din doua tari diferite avand asigurari diferite a trebuit sa platesc din buzunar apoi nu mi-am mai recuperat banii in tara, decizia e simpla:
1)Niciodata asigurare.
2) Nu e atat de greu sa pleci din spital fara sa platesti.E chiar usor:pleci si gata.Shit happens 🙂
Cum sa pleci fara sa platesti? Si te contrazic, nu e chiar asa usor sa pleci din spital fara sa platesti (nici nu am incercat), dar in Thailanda prima data plateam, apoi ne bandajau.
Plus, cum sa pleci fara sa platesti spitalul?!
Acum, trecand peste asta: care au fost pataniile si de ce nu ti-ai mai recuperat banii?