Avem și noi o viață ca un rollercoaster dese ori. Acum eram la familia Gherman și aveam o vilă întreagă doar pentru noi, acum ne refugiam în hamace ca să nu ne atace bed bugs si alte răsturnări de situație. Hai să vă povestesc pe repede înainte.
În El Salvador rămăsesem cu bani cash la limită, bancomatele nu funcționau, euro nu voia nimeni să ne schimbe. În El Tunco ne cereau 35 de dolari de persoană pt shuttle până în Leon. Şi 16% mai mult dacă plăteam cu cardul. Pfuai, cum rezolvăm?
M-am dus cu gândul la agenția din Antigua cu care ne cumpărasem biletele la cel mai decent preț în oraș, dar nu știam cum se numește. Noroc mare cu google street view. Am luat adresa, le-am găsit numele, i-am contactat, am rezervat online, am scapat de supra taxe, am primit un preț mai bun.
Am asteptat sa se faca dimineață în România, vorbit iar cu banca sa putem retrage bani, rezolvat și asta. Doar ca în noaptea aia am dormit cel mult trei ore.
Am mai dormit o ora, doua, la 7 primeam trezirea pt ca din curtea interioară se auzea tot. Am șâșâit cât am putut, dar am renunțat până la urmă și ne-am trezit. A, da. Camera nu avea ușă, dor niște ciucurei care atârnau și făceau și gălăgie. Prima cameră de genul, dar eram așa obosiți că nu putea să ne pese mai puțin.
La trezire, nici nu făcusem ochi, citesc un mail de la Tui Belgia. Trebuie să renunț la obiceiul ăsta. Să deschid internetul când fac ochi. Pentru că imediat ce deschid ochii primul lucru pe care îl fac e să mă uit la telefon. De cele mai multe ori „doar să văd cât e ceasul”. Tensiunea mea mică a sărit rapid când am frunzărit mailul care îmi enumera doar condiții de călătorie. Nimic totuși care să dovedească faptul că nu aveam dreptate. Mi-a sărit țandăra pe loc, le-a dat un mail acid, le-am scris și pe Facebook, le-am lăsat și mesaj. Păi aștept 10 săptămâni fără să primesc un răspuns clar de la voi…
- Vizite pe la ANAF
- mama are niște mai mici sau mai mari probleme cu pulsul și inima
- nunta unor prieteni
- și atmosfera în general din grup pentru că se așteaptă și-un copil (weee, mai mulți nepoți)
- ne e drag de România și de Europa mai ales vara
- am vrea vara asta să ajungem prin Albania (să vedem unde s-a născut bunicul meu și altele)
Mă rog, lista de motive pentru o întoarcere în primăvară/la început de vară în România este lungă. Și e mai lungă decât lista de motive pentru a continua spre America de Sud. Planul ar fi să revenim în toamnă pentru restul de America de Sud. Sau poate începem cu două luni în Portugalia. (haha, nu mai fac planuri, la cum suntem noi putem să ne trezim în Groenlanda).
Da de unde… la mine pe pat, in lipsa mea, erau vreo trei. Nu sunt multe. Dar la bed bugs daca umbla asa libere, e clar ca e nenorocire.
Pe la două jumate, tocmai eram mega nervoși de situație, ding primesc un mail. Tui Belgia care ne-a explicat de data asta mai clar că din Amsterdam și Belgia au fost impuse condiții speciale pentru călătoriile românior în Mexic iar românii sunt obligați când zboară din aceste aeroporturi să aibă bilet de întoarcere în mai puțin de șase luni. O să scriu un articol separat despre toată situația și de ce cred că și noi și Tui Belgia avem dreptate. Cu toate astea, ne înțeleg și ei nouă punctul de vedere și au decis să ne returneze banii.
Și după toată nebunia asta, am apucat să dormim câteva ore iar ieri am poposit într-o plantație de cafea! Toate astea s-au întâmplat în decursul a trei zile. De la agonie la extaz și debusolare.
Povesteam cu Miruna Ioani acum vreo două luni. Și când îi spuneam că într-o noapte m-am tot trezit din două în două ore ca să răspund la mailuri, îmi spunea că ea crede despre viața mea că e mai mult despre stat la plajă în hamac. Mai puțin despre situații neprevăzute și diferențe de fus orar. Ei, dar uneori e efectiv ca în rollercoaster, acus ai picat și crezi că te afunzi în nervi și draci, acuș ești în vârf de buclă și de acolo îți dai seama că trebuie să reprogramezi tot și aluneci la vale.
E amuzant oricum! Vă pupăm!
Ați avut ceva aventuri, nu glumă. Bine că aveți energie sa treceți peste ele. Numai bine va doresc ?
Da, cred ca aveam noi asa, un obicei, de a ne baga in aventuri 🙂
Ce mai rollercoaster în doar 3 zile! ???
Exaaact! Am recitit acum si am obosit doar parcurgand textul. Nu e de mirare ca atunci cand suntem acasa nu vreau decat sa stau linistita pe canapea :))