• Menu
  • Menu

De ce nu plecăm din România?

Uneori vorbim noi despre asta, alteori suntem întrebați de alții. Nu plecăm din România pentru că încă ne place aici. E locul în care am crescut, ne e cald, bine și destul de comod.

Pentru că acasă pentru mine este unde e și Alex, la fel și el cu mine. Dar pentru un acasă veritabil asta nu e de ajuns. Ne leagă de România în primul rând oamenii și este principalul motiv pentru care nu ne putem desprinde.

Unde în lumea asta, la peste 30 de ani, îți mai faci prieteni ca cei pe care îi ai deja aici? Ne știu de când învățam a merge, de la liceu sau de la facultate. Au trecut ani mulți peste noi, apropieri și depărtări, certuri și împăcări. Am crescut împreună și în zilele noastre și așa ne vedem rar. Păi dacă ne-am și muta de tot din țară… Oricum și dintre ei au cam plecat.

De familie ce să mai spun? Păi dacă mă mut eu în Noua Zeelandă, Insulele Azore sau știu eu ce alt colț de lume, când aș mai apuca să îmi văd nepoții? Să am o influență reală asupra lor? Cu greu reușesc și așa și parcă tot nu mi se pare destul. Avem doi nepoți dulci ca mierea, aș vrea să fim pe aici și pentru ei. Și nu doar pentru ei.

Ne e și comod și ușor să rămânem în România. Am construit o viață altfel aici. Dacă am pleca, în Suedia să spunem, cu siguranță am schimba totul iar. Vrem asta?

Am experimentat și îndoiala separării de țară în cele șapte luni de America Centrală. Am spus și nu ne e teamă să recunoaștem oricând: au fost cu o lună-două prea mult.

Am trecut prin sentimentul de neliniște pentru că nu ai un loc al tău, ai prieteni în jur, dar conversațiile „se usucă” repede când nu sunt neapărat „oamenii tăi”. În Asia nu am apucat să experimentăm așa puternic senzațiile astea timp de nouă luni pentru că eram încă euforici după demisie, perioada „honeymoon” în care vedeam mai ales avantajele vieții nomadice.

După patru ani pe drumuri am început să mai obosim și noi. E chiar bine și cald în România. Ne gândim deseori să deschidem afaceri aici. Avem idei, putere de muncă, am vrea să punem umărul mai mult.

Din cauza asta, de câteva alegeri încoace, ne-am tot dat timp. Să vedem în ce direcție merge România. Ne-am plimbat prin țări foarte sărace sau prin țări ce o duc extrem de bine. De fiecare dată, ajunși acolo, am încercat să înțelegem și să ne documentăm. De ce sunt ei așa? Nu doar politicienii actuali sunt importanți, ci trecutul acelei țări cu totul. Circumstanțele în care li s-au întâmplat sau nu lucruri.

Ca în povestea cu paharul pe jumătate plin sau gol. Depinde cum îl vezi în funcție de cum era paharul înainte. Dacă era plin, când ajunge la jumătate s-a golit și invers. Experiențele din trecut creionează locul în care ai ajuns azi.

Ce vreau cu articolul ăsta? Să vă rog să votați! Aș vrea să voteze toată România, fiecare român cu drept de vot. Să știm sigur spre unde mergem, pentru că am înțeles în linii mari de unde venim.

O să vă spun și o poveste. Tocmai reveneam din ordinea și normalitatea din Suedia când am primit o propunere chiar avantajoasă de colaborare. Am refuzat pentru că am simțit miros de afiliere politică. Dar îmi venea să plâng de nervi, pentru că dacă eram în altă țară nu doar că nu refuzam, dar era genul de colaborare cu care tu, blogger de călătorii, te mândreai. Că au venit și ți-au propus ție. Nu știu să vă explic în cuvinte ce greu mi-a fost, cred că încă nu am trecut peste și încă îmi e. Pentru că nu e corect!

Noi, vă spunem destul de sincer, am vrea să rămânem aici. Să facem treabă aici. Să creștem aici. Să ne vină să facem și copii aici. Poate cel mai frică la capitolul ăsta îmi e frică de faptul că aș avea o mini Simona, îndrăgostită de citit, de care s-ar râde pe treaba asta. Un copil pe care tu îl inveți cu bunătatea și frumosul, dar se lovește zi de zi de mârlănie și băieții sau fetele cu școala vieții la activ.

Schimbarea nu vine doar din votat, ci din fiecare dintre noi, cu fiecare zi în care încercăm să fim mai buni. Mai ca afară. În zilele în care ne amintim (în fiecare zi sper eu), să stăm pe dreapta pe scările rulante.

Să lăsăm oamenii să coboare din autobuz, apoi să urcăm noi, să plătim biletul – acum se poate și prin SMS și e super ușor și ieftin. Știți voi, toate lucrurile mici, dar mari, pe care le apreciem afară.

Și mai ales să votăm! Urmărim alegerile astea ca un meci, ca un verdict decisiv care ne ajută să ne punem ordine în minte.

Spor la votat!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

3 comments