De când s-a născut Eric, ritmul nostru a fost vizibil încetinit. Evident că ne așteptam la asta și nici nu aveam plănuite cine știe ce plecări.
În cele nouă luni de sarcină ne-am bucurat din plin de libertatea în doi, știind că o să urmeze etape noi. Am fost în Italia, Malta, Egipt și Austria, am făcut drumeții lungi pe Via Transilvanica. Lista poate continua pentru că au fost nouă luni foarte active. Poți vedea în acest articol mai multe foto din 2021.
Acum însă, eu și Alex avem opinii ușor diferite cu privire la călătoriile viitoare în 3. Eu aș vrea să mergem la iarnă în Indonezia, în timp ce Alex e de părere că putem merge mai aproape de casă. Undeva în Europa, unde să avem confortul mental că nu suntem în capătul celălalt al lumii.
Problema e că în ultimii ani eu am o toleranță tot mai mică la căldură. În Asia am sta probabil foarte mult la interior. Plus că la iarnă Eric o să fie în perioada: ling tot și vreau să mă târăsc. Mi-l și imaginez pe Alex cărând la bagaje, pe mine roșie în obraji, nerăbdătoare să ajung la răcoare și pe bebe Eric lingând și băgând în gură orice prinde. Nu pare o imagine prea relaxantă.
Pro și contra călătoritului alături de cei mici
Eu cred că cei mici învață mai multe decât credem din călătorii. Faptul că sunt expuși la o altă cultură, feluri diferite de oameni, peisaje diferite, îi influențează foarte mult în bine și îi ajută să se dezvolte. În primul rând părinții sunt altfel când pleacă de acasă, rutina e alta. Iar dacă îmi doresc ceva pentru Eric este să învețe flexibilitatea. Până acum a mers, adică am reușit să-l ajutăm pe Eric să adoarmă și acasă și la terasă, în parc, în mașină sau pe coclauri.
Țin să precizez aici, până ne sare în cap ”poliția părințelii” că Eric plânge foarte puțin și în general cu motiv întemeiat. Îl cunoaștem bine deja și ne dăm seama destul de repede care e problema. Cât timp suntem împreună și noi facem tot posibilul să-i satisfacem nevoile și să-l ajutăm să se simtă bine în orice condiții, bebe e ok.
”Chinuiți copilul degeaba”
Am văzut și sprâncene ridicate din partea prietenilor la ideea de zboruri lungi și escale. Am citit și auzit multe păreri despre cum cei mici trebuie închiși în casă, despre faptul că nu au ce căuta la restaurant, în avion sau aproape în orice loc public. Evident că nu sunt de acord cu asta. Cei mici trebuie ghidați, ajutați să se integreze în societatea din care fac parte.
Nu sunt făpturi inferioare care deranjează. Nu știu de ce unii oameni se ambiționează să îi privească pe cei mici cu atât de multă superioritate. Până la urmă sunt și foarte mulți adulți care deranjează.
Iar pe mine mă mai uimește ceva, modul în care mulți oameni se raportează la bebeluși, de parcă sunt făpturi total diferite, cu nevoi ieșite din comun. Newsflash, ca să fac și o glumă, și bebelușii tot oameni ie. 🙂
De partea cealaltă vine raționalul Alex care spune: ”dar ca să se dezvolte nu e nevoie să mergem până în Asia. El se bucură de orice noutate pe care o vede. Pentru el Bali sau Bari e tot aia”. Oare?
Discuția despre călătorii alături de copii m-a interesat și până să îl avem pe Eric. Am scris despre asta și am luat interviuri mai multor familii care au plecat în călătorii cu bebelușii lor de la o vârstă fragedă. Găsești aici categoria dedicată.
Părerea doctorului
De cealaltă parte, pediatra ne-a spus că e ok să plecăm, copilul e super bine și apt de călătorii în țări exotice. Ar trebui să-i mai facem niște vaccinuri, dar nu-i bai, Eric e puternic și face față cu brio.
Mă rog, între timp noi avem de rezolvat diverse problemuțe de sănătate, vom vedea apoi ce se mai întâmplă, unde plecăm și mai ales dacă plecăm în țări exotice.
Ce funcționează mereu în relația noastră este faptul că nu ne forțăm unul pe celălalt să facem lucruri pe care nu ni le dorim și încercăm mereu să găsim o cale prin care să împăcăm și capra și varza. Calea noastră de mijloc este să mergem pe o insulă în Europa. Că o să fie o insulă în Grecia unde e mai cald, Tenerife, Madeira sau iar în Azore, vom vedea… În orice caz ne pregătim, între timp i-am făcut și pașaport.
Ce sfaturi ai pentru călătorii alături de cei mici?
Până una alta, voi ce tips and tricks aveți pentru noi? În ce tabără sunteți? Ținem copiii acasă până fac 18 ani și ni se pare nouă că știu să se comporte în societate sau ne plimbăm cu ei?
O să povestim în alte articole cum au fost călătoriile prin țară cu bebilă, ce am luat cu noi și ce ne-a ajutat cu adevărat. Așteptăm să ne spuneți în comentarii ce alte curiozități aveți pe acest subiect.
fara probleme mergeti cu el oriunde, noi am fost cand avea sub 2 ani pana in Mauritius si desi a facut o mica febra , in doua zile totul a fost ok. la 10 luni am fost in Andalusia pentru 3 sapt, f misto toata experienta. Acuma la 7 ani e inebunit dupa geografie, poate a contat si plecarile astea asa devreme. Nu va mai luati dupa clisee vechi cum ca poate sa imbolnveste si unde il duci la capatul lumii sau ca nu are memorie si alte prostii. Pt un copil sa calatoreasca si sa experimenteze cu parintii e ce i se poate intampla mai bine. Apropo, peste cateva saptamani mergem in Caraibe, impreuna cu copilul 🙂
Inconvenientul este ca se pot imbolnavi foarte usor in timpul calatoriei/concediului/vacantei. Cunosc oameni care au trebuit sa anuleze tot, sa renunte la tot pentru ca bb a facut subit febra catre 40. Si le-a fost MULT mai usor in situatia asta sa fie in Romania/Europa decat pe alte continente.
Personal, nu m-as indeparta prea tare de casa daca bb are sub 4 ani.
Asa este, mereu se poate intampla ceva. Si cand sunt mici, dar si cand mai cresc. Si noua, adulti fiind, ni se pot intampla lucruri care sa ne dea peste cap o calatorie. De exemplu nici eu nu m-as urca in avion cu febra 40 din mai multe motive: poate sunt contagioasa, pentru ca nu as vrea sa devin o urgenta medicala care sa deturneze tot avionul spre cel mai apropiat spital etc… Din cauza asta ne si facem si ne-am facut mereu asigurari de calatorie.
Buna, diferența dintre cei doi copii ai mei este de 1,5 ani . Ne-am propus de la început sa nu-i chinuim nici pe ei și nici pe noi cu călătorii de la 1-2 ani . Cu toate aceasta am fost cu ei in Bulgaria și in Romania când aveau 2-3 ani și a fost fff greu … am plâns din cauza epuizării si atunci am hotărât sa reluam călătoriile când sunt mai mari … 4-5 ani . Așa am făcut și a fost foarte bine . Dacă ar fi sa dau timpul înapoi as proceda la fel : când sunt mici sub 5-6 ani călătorim prin apropiere și pe t perioade scurte și când sunt mari ne plimbam cu ei prin toată lumea . Ai mei nu și amintesc nimic din călătoriile de la 2-3-4 ani . In plus de asta recomand cel puțin o vacanța pe an ( city break ) doar cu partenerul fără copii. Ajuta mult !
O sa scriu strict despre experienta noastra. Cea mai linistita excursie in care am mers de cand s-a nascut copilul a fost cand era bebe. Imi pare mai obositor sa calatoresti cu un toddler. Am ales sa calatorim doar aproape de casa, cel mai lung drum cu masina fiind de 3 ore. Cu avionul nu am fost niciodata. Noi mergem in fiecare luna la Targoviste unde sunt bunicii copilului si undeva la tara pe langa Targoviste la bunica sotulului meu. In rest am fost anul trecut cand era bebe la Sarata Monteoru si in Magura Buzaului, iar anul acesta am fost o data la munte si o data la mare. Dupa cateva zile de stat la mare cu un copil de 1 an si 8 luni am fost cea mai fericita cand m-am intors acasa. Probabil tine de toleranta fiecarui parinte la nazdravaniile copilului, al nostru fiind la fel de energic si dornic de explorare ca orice alt copil de varsta lui. Pentru psihicul nostru cel mai ok e sa mergem la bunici si la tara, iar calatoriile o sa le lasam pentru cand mai creste.
Noi am fost cu copilul in manduca de la 7 luni din Timișoara in Germania cu mașină fără probleme. La 9 luni a dormit prima dată în cort. Eu sunt pentru. Dacă părinții sunt cu el nu vad ce probleme ar fi. Acum are 8 ani și e pentru plecat oricand, oriunde
Nu zice nimeni sa ii tii in casa pana la 18 ani, dar FYI, pana la 3 ani nu au memorie de lunga durata, asa nici macar nu conteaza pt ei unde te duci in vacanta
Eu una nu sunt impotriva calatoriilor cu bebelusii, dar pana intr-un an par sa se tot intample ” minuni” neasteptate.
Ai nevoie de tot felul de lucruri pe care in alte tari le gasesti mai greu. Inainte sa pleci, verifica cat de usor e sa gasesti repede lucruri minimum necesare cum ar fi lapte, scutece, medicamente sau chiar spital in caz de urgenta.
Eu cred ca totusi conteaza. Poate ei nu o sa isi aminteasca, dar o sa aiba senzatii despre cum a fost, despre cum a fost copilaria lor cu totul. In plus traim in secolul vitezei, avem sute de filmulete cu Eric in toate ipostazele, cum mananca, cum rade, cum plange, cum am plecat cu el la Vulcanii Noroiosi, la mare ori la strabunici. Poate avea amintiri reale asociate senzatiilor :).
Evident ca pentru o calatorie cu un copil/bebelus trebuie sa planuiesti mai mult inainte de plecare, cu siguranta vom avea si mult mai mult bagaj, cel putin 1 bagaj la cala. Nu suntem nici noi adeptii avantatului in necunoscut nepregatiti.
Noi am fost mereu in concediu cu copiii. Urmeaza in următorul an si un city break in doi, ne ca prinde tare bine, dar concediile mari sunt cu copiii. Am fost in Napoli si Budapesta cu băiatul,in Munchen cu amandoi, si prin tara cu amandoi. Urmeaza sa plecam la Veliko Tarnovo, deci caut articolul vostru imediat 😛. Ma dadeam eroina ca as incerca si un zbor lung, dar sincer dupa cateva drumuri cu masina lungi nu cred ca ma incunet pana nu face si junioara un 5-6ani. Sau cine stie? Bine, a fost de ajutor si faptul ca pana acum nu ne-am permis financiar un drum lung.