Două zile pe drumuri. Cam atât ne-a luat să ajungem de la Duli Beach din Palawan, Filipine, până în Yangon, Myanmar. Cu ocazia asta am sesizat că am cam îmbătrânit și organismului nu îi mai place așa de mult oboseala. Mai exact după ce am ajuns în Yangon nu puteam decât să ne gândim că vrem să dormim câteva ore.
Să o luăm pe rând. De la Duli am făcut drumul de vreo oră jumătate până în El Nido de unde am luat un autobuz 6 ore și jumătate până în Puerto Princesa. Ne-am despărțit cu greu de Duli Beach, de toți oamenii de acolo și de peisaje. Mai ales de peisaje! Dar și de oameni.
Am învățat foarte multe în cele două luni petrecute aici. Atât despre cultura din Filipine, dar și despre managementul unei afaceri… Glumim și spunem că ne facem professional babysitters for your travel business.
Aici fetele de la bucătărie.
O mare parte din gașca de băieți.
Articolul nostru anterior suna puțin disperat pentru că eram cam plictisiți, pentru că simțeam că rămânem în urmă cu munca. dar nici nu aveam ce face… Cum ultimele zile au fost ceva mai active, începusem să avem sentimente amestecate. Într-un fel nerăbdători să plecăm, dar triști de despărțire.
Ei, dar am plecat lipa-lipa prin lanul de orez și noroaie și astfel am înțeles și cum de aveam tot mai puțini clienți. Eu mi-am rupt și papucii pe traseu pentru că s-au blocat în noroi.
Dar ce peisaj grozav am avut două luni!
În Puerto am luat cazare o noapte, dar cum nu aveam nimic rezervat am avut neplăcuta surpriză să descoperim că locul în care dormim noi de obicei nu are camere disponibile. Uite așa am dormit într-o bombă destul de scumpă, unde a fost gălăgie mare parte din noapte iar eu cu greu am adormit câteva ore.
Ne-am trezit foarte devreme pentru un mic dejun la fel de bombă și pentru a prinde zborul spre Manila.
În Manila am mai avut o escală de două ore, apoi ne-am urcat în avionul de Kuala Lumpur.
Air Asia a avut întârziere la fiecare zbor pe care l-am avut noi. În Manila am avut emoții că nu prindem avionul. Din fericire l-am prins și am avut 14 ore escală. Mare parte din timp am hoinărit pe străzi în drum spre Turnurile Petronas unde ne-am făcut selfie după selfie.
Am și făcut pe turiștii și am cumpărat un obiectiv wide pentru telefon, cu banii numărați la fix cât să ne ajungă să ne întoarcem în aeroport.
La vizita anterioară rămăsesem cu niște impresii total greșite despre Kuala Lumpur. Că e un oraș foarte murdar – fals. Că e un oraș foarte scump – fals și asta. Depinde doar ce faci și pe unde mergi. În plus, turnurile Petronas cred că rămân una dintre clădirile mele preferate.
Am ales să revenim în aeroport cu ultimul autobuz care pleacă din centru la ora 12:30 AM și să petrecem restul de 5 ore în aeroport. Zborul nostru pleca (teoretic) la 5:55 dimineața.
Treziți de la 6 și ceva, am adunat 24 de ore de nedormit, sau moțăit prin avioane, prin autobuze sau chiar direct pe jos în aeroport. Mai amuzant e că ne-am găsit loc de culcuș lângă o priză chiar în fața magazinului Hugo Boss. Pe jos, dar #likeaboss
Răpuși de oboseală, după ce am ajuns în Yangon am cam dormit, apoi am ieșit pentru cină și somn iar. În seara asta petrecem, la noi e deja ora 20 aproape!
De precizat, toate pozele sunt făcute doar cu telefonul, Samsung S7.
daca vrei poti sa imi precizezi cat a costat biletul de avion port princesa – manila,
manila- kuala lumpur respectiv kuala lampur – yangon
in mynamar se plteste ceva viza de sedere?
multumesc
Salutare. La plecarea din Filipine am dat parca vreo 100-130 de dolari de persoana pe toate biletele. Ne-am luat Puerto Princesa – Manila, apoi Manila – Yangon. Acest al 2-lea segment a avut o escala de 14-15 ore in Kuala Lumpur.
In Myanmar viza costa 50 de dolari pentru 28 de zile, aplici online http://evisa.moip.gov.mm/
Calatorii frumoase!
Ma bucur ca ati ajuns fara probleme. Sa ne povestiti cum e in Yangon si ce faceti acolo.