Primele călătorii au puterea de a naște în noi emoții nebănuite. De la frică până la nerăbdare sau nesiguranță. Cel mai des se pune problema „cum o să mă descurc eu acolo”.
În acest articol o să găsești câteva sfaturi care să te ajute la fața locului, plecat prima dată în necunoscut. Aici găsești recomandări pentru atunci când îți plănuiești plecarea și aici mici trucuri care vor face diferența.
Sfaturi pentru prima ta plecare
Primele mele plecări au fost destul de ușoare. Prima dată când am ieșit din țară nici nu știu dacă făcusem 16 ani, aveam mulți profesori cu noi, eram noi mulți și oricum eram într-un schimb de experiență. Nici nu am apucat să mă întreb – vai, cum mă descurc eu acolo. Poate mai mult: ce haine o să port?!
Cu timpul și mult exercițiu totul a devenit mult mai ușor. Și împachetatul, parcă încep să se apropie și hăurile culturale.
Probabil o să ai des senzația că habar nu ai ce faci, că e greu să de descurci și cine știe, poate o să ai momente când vrei înapoi acasă. India m-a obosit, în Napoli în prima seară mi s-a părut foarte dubios și nesigur, în China mi-a fost foarte foarte greu să mă înțeleg cu oamenii.
Lasă frica!
Nu ești nici primul și nici ultimul care călătorește. Ține minte asta. Știu că uneori poți să te simți copleșit, poate împrejurimile pot să pară înfricoșătoare la prima vedere. Încearcă să ai încredere în tine și în instinctul tău.
Descoperă oamenii
Eu sunt un mix ciudat de om extrovertit, dar introvertit în interacțiunile cu ceilalți. Rar sunt eu cea care merge să salute pe cineva sau să pornească discuția. Mă bucur însă atunci când alții pornesc discuții. Nu sunt nici relaxată în a sta în tăcere cu oameni pe care nu îi cunosc foarte bine și mă enervează și discuțiile de complezență, despre vreme.
Cu toate astea este grozav, măcar atunci când ești plecat, să lași acasă tot ce am enumerat eu mai sus. Să începi conversații interesante cu oameni. Dacă nu vrei să povestești despre vreme, încearcă o discuție pe placul tău. Posibil să rămâi uimit.
Nu refuza invitațiile iar dacă nu e chimie pur și simplu nu te lungești prea mult.
Nu e obligatoriu să călătorești de toți banii
Îmi doresc să fi învățat și asta mai repede. Atunci când te grăbești informațiile încep să se comprime. Dacă într-o lună ai văzut deja șapte țări, 20 de temple, 14 orașe, cu timpul totul se va comprima și vei uita. Din păcate trebuie să ai suficient timp la dispoziție pentru a putea să călătorești încet.
Oricum, nu trebuie să vezi tot. Vrei să te și distrezi, să te simți bine, să ai timp să te și odihnești așadar drămuiește și planifică obiective turistice cu măsură.
Monotonia e plictisitoare
Nu strică uneori să te distrezi. Chiar dacă la final poate nu o să îți placă așa de mult experiența. Încearcă viermi în Myanmar sau escaladează templele la răsărit, fă bungee jumping, fă un tur de oraș cu tuk-tuk-ul, mănâncă la colț de stradă, dă-ți voie să trăiești puțin!
Am spus și eu de nenumărate ori: „nu îmi vine să cred că fac -insert nebunie- în mijlocul lui nicăieri, sigur nu e sigur!” La final am regretat mai puțin de un sfert dintre experiențe.
Am primit și eu acest sfat atunci când călătoream singură cu trenul prin Europa. Intrasem într-o cafenea, locul mi s-a părut ciudățel, am vrut să plec. Oamenii de acolo m-au invitat să stăm la povești și în sălbăticia mea aș fi ratat o seară foarte interesantă. Cu multe multe povești ce mi-au rămas mie. Poveștile lor de viață.
E normal
Să te simți speriat sau singur uneori, să te enerveze diferențele culturale, să nu îți fie ușor să te adaptezi la mâncare, arome sau hărmălaie. Încearcă să vorbești cu un prieten, să asculți muzică și să îți dai și timp pentru tine.
Nu e niciodată prea devreme să te întorci acasă
Și eu rămân uimită să descopăr povești cu – nu mi-a plăcut și am revenit. Cel mai des oamenilor nu le place când pleacă singuri undeva. Și noi în cele șapte luni în America Centrală începusem să devenim nerăbdători să ne întoarcem.
Și nu e nimic greșit nici să te întorci mai devreme. Să descoperi lumea poate să fie obositor uneori, aproape ca un job full time. Așa cum povestesc și Maria și George în interviu.
Tu ce sfaturi ai fi vrut să primești înainte de primele călătorii mai solicitante?
Si eu calatoresc singura de vreo 8 ani si chiar nu e asa de speriat cum cred unii. E adevarat, am calatorit doar prin Europa asa ca nu prea a fost vorba de soc cultural. Dar am intalnit atatia oameni de peste tot din lume si am auzit atatea povesti fascinante incat recomand solo-travelling-ul…macar asa ca experienta.
[…] Sfaturi pentru prima ta plecare într-o zonă necunoscută […]
Fain articol. Si referitor la ce ai spus tu cum ca oamenii prefera sa nu plece singuri pe undeva, eu sincera sa fiu prefer calatoriile de una singura. Mereu am intalnit oameni mai faini si am avut experiente mai interesante atunci cand am fost singura. Cand esti cu prietenii ai tendinta aia de a te inchide in grupul tau, de a nu mai fi asa deschis ori curios a interactiona cu altii. Oricum, eu deja am ajuns in stadiul in care adesea ma enervez daca se intampla sa calatoresc cu cineva. Dar, vorba mamei: „tu esti o salbatica” :))
Sunt de acord ca atunci cand esti cu grupul nu mai ai asa mult timp si chef sa interactionezi si cu altii. Eu m-am simtit bine si calatorind singura, dar si in grup mare. Ce-i drept grupurile mai mari sunt mai greu de gestionat. Mereu e cineva Gica Contra.
Am amici care au incercat sa calatoreasca singuri, pur si simplu nu le-a placut si au decis sa revina acasa. Pentru mine a sunat ca o nebunie sa ajungi pana in Thailanda si sa te intorci dupa 2-3 zile de exemplu. Pentru ei insa a fost decizia corecta si ii apreciez ca au avut puterea asta.
Si apropo de solo traveling, poate ne povestesti despre asta pe lung intr-un articol pt lipa. 🙂
Ce zici?
My pleasure 🙂 Adresa de mail unde îl pot trimite e tot cea de la contact?
Also, sper că nu-i cu grabă că plec în Vietnam pentru câteva zile. Tot solo 😀