• Menu
  • Menu

Pe unde am dispărut.

Pe instagram nu am mai postat nimic de cinci zile, pe Facebook tot cam așa iar pe blog am pus o promoție acum câteva zile. De contul de Youtube nu mai spun nimic. Trage să moară cu ultimul video postat acum două săptămâni. Chiar dacă nu ne lipsesc ideile, subiectele sau poveștile despre locurile prin care am fost. Chiar dacă avem încă acces la internet.

După atâta alergat ba prin Peninsula Balcanică, ba prin țară și câteva termene limită destul de scurte și care ne-au cam epuizat, am zis că e vremea să ne luăm și noi oarecum vacanță.

Atunci când ne-am pornit la acest gen de viață ne doream să avem mai mult timp.

Uite cum, fără să vrem, cădem în păcatul de a rămâne fără. Ne aglomerăm și noi cu prea multe proiecte și, să vedeți, că nici nouă nu ne vine să credem: am ajuns să ne trezim chiar mai devreme decât atunci când lucram la job normal, de corporație.

Și nu spun că e rău să te trezești devreme, spun doar că prea multă muncă strică. Așadar am spus stop (hammer time… ta na na na).

Unde am dispărut?

În casele părinților, la joacă și jocuri alături de nepoți cu mâini mici și suflete mari.

În curțile bunicilor, ascultând radio, ca pe vremuri, și cocoșii cântând în depărtare, picăturile de ploaie și vântul prin păpușoi. Pentru că pentru noi vacanță are o însemnătate diferită uneori. 🙂

Așa cum spuneam și aici: nimic nu trebuie.

În utopia din capul meu nimic nu trebuie și nimic nu e obligatoriu! Important e ce te face pe tine fericit și să te simți bine. Secretul e că atunci când tu ești fericit și cei din jurul tău au șanse mai mari să fie la fel! Că deh, cam așa funcționează empatia, iar omul e un animal destul de empatic.

Ceea ce vă dorim și vouă. Puterea de a realiza când mult este prea mult, puterea de a pune stop și pauză cu adevărat.

Cum am tot spus în ultima vreme: preferăm să ne simțim bine în viața noastră, nu să postăm sau să facem lucruri de dragul de a le face, dar pentru că trebuie. (Trebuie să postezi frecvent pe toate rețelele, să păstrezi cititorii animați bla bla bla). Nu prea cred în lucrurile astea. Important e să te simți tu bine pe bune, nu să pară că te simți bine. 

Prefer orele petrecute cu nepoata să fie mai mult cu ea pe bune, la joacă și povești, decât cu ochii în telefon și gândul în facturi. Și dacă tot am mers atâtea ore să vizităm bunici, părinți și alte rude pe cât posibil să le oferim prezența noastră, nu doar fizică. Bunicii se duc din păcate, selfiurile de pe Facebook GARANTAT rămân acolo.

Așadar vă spunem și vouă să mai lăsați ecranele jos. Telefoanele, tabletele și laptopurile. Până la urmă timpul îl mai și faci, dacă vrei. 😉 Oh, și cât timp faci dacă lași jos telefonul. Cine știe, poate chiar o să ai ocazia să îți cunoști familia. 😛 (și să-ți și placă)

Dar stați liniștiți, că nu scăpați de noi. Revenim la programul normal cât de curând.

Până una alta nu uitați de concurs, puteți câștiga o călătorie spre Roma, Napoli sau Positano și, știți voi, travel & love, love to travel. 


Fără legătură – trebuie să vezi acest insta story făcut ieri pe drumurile patriei.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

2 comments