Pfuai, nici una! Se poate? Hai să nu mai facem poze pentru Instagram, ci mai mult pentru noi. Știu, o să îmi iau muuult hate, dar această cultură a superficialității ne face pe toți și mai nebuni, dar și mai lipsiți de empatie.
Oh, nu că eu nu sunt așa, doar că trebuie să învățăm să mai tragem și linie. Să știm să mai spunem și stop. Trei exemple, sunteți liber să mai adăugați.
Când ești în cimitire sau locuri comemorative
Fotografia perfectă de divă NU își are locul la Auschwitz. Ok?!
Când strici programul tuturor
Eu vă jur, a ajuns să îmi fie tot mai rușine să spun că avem blog și o activitate online. Eram în Turcia și ne-am împrietenit cu o tipă ghid. Ne-a întreabt ce facem, i-am spus că avem blog, ea ne-a răspuns – ah, deci sunteți influenceri. Din tonul ei, cu toate că zâmbea și a încercat să pară că nu o spune în nici un fel, am înțeles că influencer nu e chiar de bine.
Ne-am dat în vorbă, apoi și-a făcut curaj să ne povestească doar câteva dintre pățaniile avute. La un moment dat a avut un tur low-budget. Mai mulți studenți, au stat în hostel, era ok-ish, dar nu chiar minunat. Una dintre fetele din grup era, citez: influenceriță d-asta. Știa ea de pe instagram că poate să ia micul dejun la un hotel de multe stele și a ținut musai să meargă toți acolo.
Aici, sincer eu cred, a fost și eroarea lor. Și-au dat programul peste cap, au mers toți după ea, doar ca să descopere că au plătit de 5 ori mai mult pe ceva ce nu își permiteau și au mai stat și încă o oră după fata asta ca să surprindă ea unghiul perfect. Din postările ei părea că a stat la hotelul ăla, că i-au pregătit ei micul dejun. Când realitatea era că stătuse trei sate mai jos, într-un hostel îndoielinic. Cine a știut?
Ghida ne mai spunea că i se întâmplă foarte foarte des să dispară cu orele oamenii „celebrii de pe internet” sau să întârzie cu orele fără să anunțe. Și că în general îi e foarte greu cu oamenii ăștia din postura ei de ghid.
Îi ascultam poveștile și mă gândeam: sper că noi nu am fost niciodată chiar așa. Sunt empatică și văd și din partea cealaltă și știu că poate să fie ușor uneori să îți pierzi capul.
Animalele și Instagramul
Moaaa, să vezi ce o să sară likeurile când o să pun poza asta cu tigrul!
Și, să fim serioși, parcă așa și e. Orice e mai wow și mai ieșit din comun are rost de strâns likeuri. Nu stăm să ne gândim prea clar care sunt consecințele din spate. Citește acest articol.
Photos of tourists with captive wild animals abound on social media platforms such as Instagram. With the tap of a finger, travelers post their images of exotic animals for the world to see. But often travelers and fans alike are unaware of what the animals’ lives are really like.
Pe mine faza asta m-a năucit și m-a făcut să spun: nu cred că se poate așa ceva!
In a forest outside Moscow, Stepan, a 26-year-old brown bear and social media star, sits between an angel-wing-clad model and his owner, Svetlana Panteleenko. Moscow-based photographers pay $760 each to capture the scene for their Instagram feeds.
Am povestit aici de ce nu am mers la templele tigrilor, aici am făcut un review pentru Orfelinatul de Elefanți din Sri Lanka de unde am plecat cu gânduri amestecate și mi-am promis că nu mai fac. Aici am intrat puțin în informații despre animalele marine ținute în captivitate. Iar aici am intrat și în durerosul și delicatul subiect orfelinate.
Ce poză de instagram mai facem azi?
Mă mai trezesc spunând din când în când. Tot mai rar, pentru că nu e genul meu. Nu pot să stau sexy la cameră dacă am o zi super aiurea, părul nu îmi stă bine și am cearcăne până la bărbie.
Hai să ne fie viața așa misto încât să strângă sute de likeuri pe Instagram. Iar când nu se întâmplă să știți că e ok și asta. Nu totul în viață e drăguț, instagramabil și de porțelan. Și până și porțelanul se mai sparge…
Sunt de acord, de articole din astea e nevoie, de la cât mai mulți oameni care chiar au o audiență foarte mare. Povestea asta cu influencerii, mai ales de „lifestyle” a luat-o razna. Știu că „fake it till you make it”, dar serios? Ajungi să crezi că pozele alea sunt trase la indigo, doar culorile mai diferă din când în când. Eu fac tot posibilul să evit a urmări așa ceva pe Instagram, nu vreau să încurajez asemenea comportament. Apreciez mult la tine și la Cezar Dumitru faptul că pentru voi nu pozatul pentru Instagram e o prioritate, ci călătoritul în sine. Și că vă concentrați pe conținut și pe a oferi informații utile.
Și mai e încă o chestiune care mă deranjează la social media: reciprocitatea obligatorie. Adică dacă eu te urmăresc pe tine, mă urmărești și tu pe mine. E absurd, urmăresc pe cine vreau și pe cine îmi aduce plus valoare, nu așa, cantitate să fie și calitate ioc! Prefer să rămân cu 200 de followers, dar să-mi fie feedul curat, doar cu ce vreau să văd.
Apropo de elefanți, se pot vedea și elefanți sălbatici în Thailanda, în Parcul Național Khao Yai 🙂
Da, sper sa devina tot mai mult un „trend” indemnul la o sanatate mintala si echilibru. Nici mie nu prea imi place chestia asta cu reciprocitatea, in general nu sunt foarte atenta, nu stau sa ma uit cine exact mi-a dat like si cine nu. Retin evident comentatorii frecventi, pe cei care se implica.
Noi incercam pe cat posibil sa nu traim doar din blog, asta inseamna ca deseori suntem prea prinsi cu altele ca sa ne preocupam de „prezenta online”. Si incerc sa imi fac de treaba si in afara blogului tocmai pentru a ma asigura si ca imi pastrez acest echilibru.
Oh, tot in Sri Lanka am vazut si elefantei in salbaticie, mergand pur si simplu cu autobuzul printre sate. E una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o am. Toate amintirile cu animale vazute direct in salbaticie, in mediul lor natura, imi sunt cele mai dragi.
Simona – exact de genul acesta de articole e nevoie… mie nu-mi vine să cred ce povestești, adică nu știu, nu m-am gândit niciodată la chestii de genul ca turist/blogger/influencer. Și mie îmi place să fac poze când călătoresc, dar niciodată nu mint sau nu dispar de lângă grup etc. pentru a urmări cai verzi pe pereți. Și dacă nu am ce posta, nu am ce posta, și gata!
Mi se pare foarte trist că am ajuns așa… 🙁
Perfect de acord. Nu facem nici noi chestii de genul. ne mai facem vinovati uneori cate 10-15 minute de intarziere, ca suntem cu drona in zbor. La un moment dat chiar am avut o situatie ciudatica. Eram cu un grup de platitori, noi avand responsabilitatea de a filma. Cand ridici drona e mai greu, pana o montezi, pana zbori nitel sa te orientezi sa vezi ce filmezi, dureaza vreo 20 de minute. Si ne simteam mereu aiurea ca ni se parea ca tinem grupul, dar chiar ne straduiam sa ne super grabim. Atunci am realizat ca eroarea a fost poate si la agentia organizatoare. Daca vrei filmari/foto de prezentare poate e mai bine sa le faci intr-un tur gandit special pentru asta.
Nici noi nu mintim. Si chiar si cu autorulota la baloane, cu bagajul plin de rochii, mi-a fost asa o lene si o sila sa ma apuc sa fac spectacol, am preferat sa fac o cafea si sa ma bucur de peisaj :)).
Dar articolele astea pare ca nici nu intereseaza pe atat de multa lume. 🙁 Nu cred ca o sa dea cineva share dintre cei care fac foto cu animale, realizand ce aiurea e.
Asta e alta chestie, nu judec pe nimeni, prefer sa ma gandesc doar ca poate nu am stiut, nu am realizat pana la un anumit moment. (si mie imi placea la circ atunci cand eram mica si nu realizam ca animalele nu se distreaza, ca sa dau un exemplu)