Uneori urmăresc ușor cu îngrijorare cum așteaptă toată lumea ridicarea restricțiilor. Îmi e teamă că o să ne îngrămădim toți în locuri, ceea ce nu este nici de dorit, dar nici recomandat.
Ce facem noi? Călătorim sau nu? O să călătorim, dar o să fim foarte prevăzători. Pentru că am stat cuminți și suntem destul de siguri că nu am contactat virusul, în primă fază vom vizita rudele. Ne-a fost dor, recunoaștem!
Urmează apoi probabil câteva plecări prin țară. Cel mult, dacă situația o permite, până la vecinii bulgari. Tot în locuri mai retrase și puțin aglomerate. Probabil o să călătorim mai mult în timpul săptămânii.
Cu dor de aventuri „adevărate”
Ca toate lucrurile pe care le apreciezi atunci când le pierzi, sincer îmi pare cam rău pentru că în ultimul an ne-am și lenevit, ne-am și coconit puțin. Chiar dacă am călătorit și am avut aventuri din plin, nimic nu se compară cu genul de aventură pe care o ai pe un alt continent.
Mă gândesc aici la tot ce a însemnat Asia de Sud-Est, Iranul, Sri Lanka, dar și Mexic și America Centrală. Diferențele culturale sunt mai mari, omul de rând, de prin satele în care mergem noi, vorbește mai puțină engleză. Asta căutăm! Autenticul destinațiilor. Chiar dacă poate nu totul e mereu așa instagramabil.
Și îmi e dor de tot ce înseamnă provocarea asta. Să reușești să te înțelegi cu oameni chiar și atunci când limbajul verbal nu e chiar comun, când trebuie să prinzi autobuze, să găsești mâncare, cazare, drumul. Frustrarea că nu ești înțeles și mulțumirea că ai reușit până la urmă! Uneori îmi e mai ușor să mă înțeleg cu oameni care nu îmi vorbesc limba. Ce paradox simpatic. 🙂
Mi-e dor și de toată amețeala negociatului pentru orice, de îndoiala prețului corect plătit. Lucruri care în mod normal mă frustrează pentru că nu e nici unul dintre noi cine știe ce negociator. Uneori mi se face dor parcă și să fim aerieni (din cauza mea) și să rămânem fără carduri pentru că ne-au fost furate.
Sfaturi pentru călători
Deci da, ne e dor de aventură, dar momentan o să stăm cuminței. Oricum ăsta era planul, să scoatem la lumină tot ce e mai frumos la noi în țară. Suntem nerăbdători să îl continuăm.
O să avem dezinfectant cu noi. Ceva ce noi nu prea făceam și nu prea căram cu noi. Suntem genul ăla care se bazează pe faptul că oricum suntem înconjurați de bacterii iar contactul cu ele întărește imunitatea si organismul. Pentru toate nasoalele suntem vaccinați. De aici și relaxarea probabil.
Ce intenționăm să facem și te sfătuim și pe tine
- Poartă mască. Măștile ajută la oprirea răspândirii virusului.
- Păstrează distanța de minim 1-1,5 metri.
- Nu atingem fața cu mâinile murdare. (aici eu o să am probleme, pentru că am ticul de a sta cu mâinile în păr, cred că tot aia e dacă îmi ating fața sau părul),
- dar o să dezinfectez foarte des mâinile. Nu uita să folosești soluții cu cel puțin 70% alcool, sau cel mai bun și util – săpunul.
- Pentru când depășim momentul „mergem doar cu mașina noastă” și ajungem la capitolul avioane – mânuși, ochelari de protecție.
Alte sfaturi? Tu cum te pregătești? Oricum, recomandarea noastră este să nu vă aruncați direct în acțiune, ci să fiți prevăzători. Știți voi, frica păzește pepenii.
Unde o să mergem? Să facem drumeții, iar când se mai încălzește, pe plaje doar ale noastre (dacă o să reușim să le mai găsim).
Later edit:
Ca să fiu sigură că s-a înțeles – o să explorăm atunci când o să fie ok să o facem, dar prima dată vizităm rudele. După fiecare călătorie în care poate ne-am expus, vrem să stăm retrași. Din cauza asta sunt primii. Ne vedem cu ei, apoi ne asumăm că poate nu ne mai vedem o vreme. Vestea bună e că o să ne mai dezmorțim în viitor, o să ne bucurăm de natură, trebuie doar să mai avem puțină răbdare.
Și altă idee de extras din articol este că oricât ne e dor de călătoriile în afară, probabil că nu o să ieșim prea curând sau prea departe din țară.
Sperăm că sunteți bine!
Anul asta este compromis 🙁 sper sa se termine macar de Craciun nebunia asta.
Simona, va urmaresc de ceva timp si imi sunteti foarte dragi. M-am inspirat din multe dintre povestile voastre, e o incantare sa va citesc sau sa ma uit la voi pe canalul de YT.
Ma intreb doar care iti sunt cu adevarat temerile tale? Si pe ce se bazeaza ele?
In tot acest timp de stat in casa am reflectat la multe lucruri si am citit si ascultat multe informatii, de ambele parti. Ceea ce nu inceteaza sa ma uimeasca (si asta se aplica si multor altor prieteni de ai mei de pe FB, oameni care nu doar citesc si se informeaza ci care au o minte deschisa (sau asa imi place mie sa cred despre ei) si ar putea sa vada dincolo de isteria generalizata – este atasamentul oamenilor de ‘ultraprotectie’, iluzia ca autoritatilor le-ar pasa de binele omenirii si incapatanarea unora de a crede ca ne vom intoarce vreodata la ‘normalitate’
Evident, si eu respect masurile de siguranta – dar asta nu pentru ca as crede in ele ci din bun simt fata convingerile celorlalti. Nu m-as apropria pre mult de cineva care e inarmat pana in maduva oaselor cu masti si manusi si nici nu i-as cauta compania sau intra in polemici inutile. Insa continui sa sper ca voi putea imbratisa din nou oameni necunoscuti si asta nu pentru ca m-am vaccinat sau ca nu am contactat inca virusul/ii ci pentru ca mai exista acolo undeva un dram de libertate.
Imbratisari!
Sincer cel mai teama imi este ca as putea lua virusul si da mamei sau tatalui care au si alte probleme de sanatate. Atat de inima, cat si de la boli autoimune destul de agresive. Ei sunt bine, pe picioare, in ritmul lor, dar nu vreau sa ma gandesc la riscurile pentru ei. Asta e teama mea cea mai mare, dupa ce am umblat prin spitale si pe la doctori, dupa ce tata a plecat cu nosocomiale din spital. 🙁
Si eu sper sa revenim la imbratisat oameni necunoscuti. Nu sunt om de stiinta, deci nu pot decat sa urmez sfaturile lor si refuz sa cred ca s-ar lasa manipulati atat de multi doctori si oameni de stiinta. Cea mai mare problema cu acest virus este tocmai faptul ca este nou.
Nu este prima pandemie. Am mai facut paralele cu pandemia de gripa spaniola. Si acolo valul doi a fost mult mai rau decat primul val, tocmai pentru ca oamenii s-au relaxat, trecusera printr-o perioada mai dificila si probabil au avut nevoie de mai multe dovezi de iubire. Asta a costat insa destul de scump in vieti omenesti.
Consider si ca e responsabilitatea noastra sa ii responsabilizam pe oameni. In timp nu ma gandesc la faptul ca nu vom ajunge la o noua normalitate, dar aici e micul twist. Nu o sa mai fie chiar chiar la fel.
Prima data rudele … așa și noi … apoi cu doua călătorii anulate (Martie și Iunie : Spania și Croația ) nu ma voi aventura la o călătorie cu avionul prea curând , cel mult la una cu mașina in țara anul acesta de 3-4 zile Ca măsuri de protecție : toate cele enumerate de tine .