Pe măsură ce ne adânceam în inima Iranului peisajele deveneau din ce în ce mai diferite. Yazd a fost cu siguranță cel mai autentic oraș iranian.
Din Shiraz am luat un nou super – autobuz până în Yazd. Frig tare în autobuz, cald să leșini afară! Taxi de la gară spre hostel, găsit, așteptat ceva vreme pentru cazare, cazat și dormit puțin. Apoi am plecat, fără să știm ce facem, să explorăm împrejurimile.
Ne-am trezit brusc într-un labirint de nisip, greu de descifrat! Era și destul de târziu (sau de devreme), prânzul, momentul din zi când e cel mai cald și cel mai pustiu.
Îhmmm bun am zis, să ne plimbăm pe aici o vreme, să vedem care e treaba. Cum doar ce dormisem puțin, tare aș fi băut o cafea!
Până la cafea totuși citisem pe bloguri că Yazd e un oraș de vizitat de pe acoperișuri. Și nici nu e greu să urci pe unul. Aproape toate prăvăliile, în special vânzătorii de covoare, au terase pe care poți să urci gratis! Nu îți cer taxă, te lasă să stai cât vrei. În drumul spre acoperiș îți povestesc puțin despre marfa lor. Vrei să cumper, bine, nu vrei, nu ești forțat și nici nu încearcă să te șantajeze!
Și îți recomand să vizitezi prăvăliile! Pentru poveștile despre covoare din ele și pentru minunatul Yazd văzut de sus!
Nu mi-l imaginam așa frumos! La primul acoperiș ne-am oprit destul de rapid. Nu apucasem să ne pierdem pe străduțe prea mult! Am topăit din acoperiș în acoperiș în timp ce îmi imaginam că AȘA arăta cândva toată Persia!
Dacă pe harta călătoriilor alegi să pui și Iranul, pentru mine categoric orașul preferat a fost Yazd!
Am coborăt la un moment dat cu picioarele pe pământ și am încercat să ne luăm reper moscheea cea mare și tunurile ei. Aici orașul a devenit și mai interesant. Părea că ne apropiem, cu toate astea, la fiecare colț de stradă ne îndepărtam.
Iar tot labirintul de străduțe era cufundat într-o foarte mare liniște!
Am întâlnit un grup de copii simpatici! Am încercat să ne înțelegem, dar nu am reușit, și cum au apărut așa au și dispărut!
La fel și domnul grăbit cu pâinea pe bicicletă. Până am pornit aparatul deja aproape dispăruse.
Eram doar noi pe străduțele firbinți si goale din Yazd.
Yazd a devenit cunoscut pentru mătăsuri și alte țesături după ce Marco Polo a trecut pe aici. Este una dintre zonele în care tradițiile sunt respectate și nu este nici pe departe la fel de cosmopolit ca Shiraz sau Isfahan! Aici am văzut cele mai multe femei respectând întocmai regulile și purtând chadorul.
Ba chiar, o să recunosc, m-am simțit studiată pentru că, așa cum se vede, eram îmbrăcată destul de colorat și respectam codul, dar nu prea!
Tot aici am întâlnit și un tânăr de 20 de ani care ne-a ajutat să cumpărăm prăjituri (nu ne înțelegeam cu vânzătorul), am discutat iar la plecare a refuzat să dăm noroc pentru că este împotriva regulilor. Cred că a fost singura dată în toată excursia când s-a întâmplat asta.
Știam că se întâmplă deseori și cum nu se întâmplase, ba din contră, iranienii nu au avut probleme să ne strângem mâna, sau să ne îmbrățișăm în cazul în care ne devenisem mai apropiați (Hojad), evenimentul m-a uimit! 
A fost o primă zi fierbinte și plină de întâmplări și emoții în Yazd iar zilele ce au urmat au devenit tot mai interesante!
Povestea continuă!
[…] Locul preferat? Probabil Yazd, orașul de nisip. […]
Oamenii sunt chiar esenta Iranului. Eu visez sa ma intorc rapid pe stradutele lui si in mijlocului oamenilor atat de caldurosi si deschisi!
Iar femeile chiar au farmecul lor aparte!
Frumos, am fost si eu in Iran, in provincia Arak, un pic mai industrializata deci fara un ‘charme” turistic deosebit, dar oamenii, da.. oamenii, au fost deosebiti.. si mai ales femeile..am spus la multa lume ca femei asa frumoase ca in Iran, nu prea am mai vazut..