Cei care sunt mari amatori de brânză o să îmi înțeleagă entuziasmul și pasiunea. Anul trecut cât eram prin Luang Prabang am avut norocul să cunoaștem două familii ieșite din comun. S-au hotărât să se mute cu copii și familie în Laos.
Dar au întâmpinat o problemă – nu aveau brânză de calitate și costa prea mult să tot importe de acasă. Și ce credeți că au făcut? Exact! Brânză au făcut! În Laos. Mozzarella, blue cheese, iaurt de bivoliță, cheescake cu brânză de bivoliță.
O nouă industrie în Laos
Vă rog să mă lăsați să fiu impresionată că două familii aparent normale au decis să se zbată cu un sistem destul de corupt și complicat pentru a da naștere unei noi indusrii în zona asta.
Și să nu vă surprindă nici că există cerere destul de mare! Deja livreză către o mare parte dintre hoteluri și restaurantele din Luang Prabang. Ușor nu este să ai brânză produsă local, de calitate! E ca în filmul cu echipa de bob din Jamaica. Nimănui nu-i vine să creadă.
Rachel căutând rețetele perfecte.
Susie – habar nu am ce face, probabil prepară mâncare
Evoluția fermei de lactate
E de râs și e și de plâns. Susie a fost GM la corporații mari. Știe să gestioneze foarte bine lucruri. Rachel este chef și cam ele sunt capul operațiunii. Steven, soțul lui Susie este omul bun la toate, problem solver. E mereu calm, vesel și detașat și reușește mereu să găsească soluții bune. Matt locuiește în Hong Kong și cred că se ocupă de partea financiară.
Steven relaxat pe lângă fermă
Toți oamenii ăștia patru au pornit la drum având încredere în angajații lor locali, în spiritul lor de aventură și certitudinea că o să le iasă. Și în tot drumul ăsta al lor ajută foarte mult și comunitatea locală.
Au pornit ferma într-un loc, apoi și-au dat seama că drumul este înfundat (la propriu), au plivit și nivelat și curățat terenul de plastice aruncate. Au început să educe, să meargă cu veterninari în sate, să caute soluții de hrană și adăpost, să cumpere și să importe utilaje.
Mai nou au cumpărat și 12 bivolițe din Thailanda.
Comunitatea
- Oamenii din Laos nici nu se gândeau că laptelede bivoliță ar putea să fie o sursă de venit
- Localnicii nu sunt preocupați de vaccinarea bivolilor, hrănirea lor cu tot ce e mai bun etc
- Închiriază bivolii de la localnici, se asigură că sunt sănătoși iar localnicii au o nouă sursă de venit
- Lucrează cu femei din medii defavorizate (newsflash, mare parte din Laos este mediu defavorizat)
- Angajații învață engleză și multe alte lucruri care îi pot ajuta și în viitor
Ce să mai. Am spus deja. Pun bazele unei noi industrii în Laos. Iar când eu ȘTIU ce scumpă și ce proastă e brânza în Laos și Asia, pentru mine este absolut genial că acum există blue cheese în Luang Prabang, produsă local.
Trebuie să mai ajung pe la ei pentru a degusta toate minunățiile.
Îi găsești pe site, Facebook, Instagram, Twitter și dacă ajungi prin Luang Prabang nu uita să îi vizitezi. Ferma lor este aproape de cea mai frumoasă cascadă văzută de noi până acum.
Și-au schimbat viața
Ambele gagici sunt femei mișto, cu un anumit statut social, o inteligență mult peste medie. Au trecut de la viețile din spatele biroului, la multitasking în jurul unei ferme și industrii. Și cum nu își permit să angajeze încă un expert pentru tot, sunt foarte implicate în tot procesul fermei.
- Construcție fermă
- Alegerea bivolilor
- Discuții cu veterinarul
- Alegerea hranei
- Testarea rețetelor pentru brânză – durează câteva luni și teste până ai gustul perfect de blue cheese
Și nu doar la stadiu de supraveghere, ci implicare directă în fiecare pas din fiecare etapă!
Pare o schimbare destul de bruscă de peisaj, de la birouri în clădiri de lux la invârtit preparatele pentru bivolițe, dar sunt foarte fericiți și împăcați de deciziile luate. Mai presus de toate cred că ce îi face foarte fericiți este abilitatea de a te descurca prin forțele proprii și faptul că văd cât de importantă este contribuția lor, în mod pozitiv, asupra oamenilor din zonă.
Au fost vizitați în nenumărate rânduri de televiziuni și de fostul președinte al Republicii Laos. Iar eu, pentru că îi cunosc, mă bucur și aplaud la fiecare nouă reușită a lor.
Update
Am scris articolul târziu și am uitat bucăți importante. În primă fază s-au cunoscut în Singapore și s-au înțeles foarte bine. Apoi au făcut o vacanță în Laos. S-au îndrăgostit și au zis – hey, hai să ne mutăm aici. Au căutat o vilă pe care să o închirieze și administreze și o vreme asta au făcut. Până când au zis – hey, hai să facem o industrie nouă în Laos.
Citești aici despre experiența noastră la Vila Merry 1. În mai 2016 încă nu aveau ferma construită, bivolițe închiriate, încă se mai împedicau de sistem și descopereau că drumul e blocat și nu la modul figurat.
Doar o poveste care să ne dea de gândit. Cele 2 familii au și copii, și normal, copiii locuiesc și ei în Laos. Aveau deja copii și când au luat decizia de a se muta. Au făcut să meargă și să funcțineze pentru toată lumea.
Un exemplu clasic: dacă vrei, poți!
Superbă povestea! Care va să zică, se pot afaceri și în zonele sărace ale lumii! Să ne mai spuneți povești de succes!