Povesteam zilele trecute cu o prietenă (pasionată și ea de psihologie) despre faptul că de data asta suntem pregătiți să revenim acasă. Stăm plecați mult mai puțin decât credeam, dar suntem gata. Iar ea îmi spunea că terapeuta ei spune că o călătorie și îndeplinește scopul atunci când ești pregătit să te întorci.
Și uite așa, din una în alta, am început să mă gândesc la lucrurile pe care le-am învățat în aceste luni. Cum de sunt gata să revin?
Evident că am găsit și câteva răspunsuri pe care o să le împărtășesc și cu voi. Chiar dacă probabil toți le simțiți mai mult sau mai puțin pentru că unele sunt parte din vârstă, pe mine mă ajută când citesc și despre alții cu gânduri asemănătoare cu ale mele.
Să abordez cu calm situațiile în care sunt
Să începem cu Mexic. Instinctul meu are mereu dreptate și trebuie să îl ascult mai des. La plecarea din România aveam emoții, dar nu știam nici eu de ce. După problemele din aeroport din Bruxelles m-am liniștit de tot. Chiar dacă situația orice, doar roz nu era. Tocmai plătisem 650 de euro pe două bilete de avion pe care nu intenționam să le folosim.
Cert e că am reușit să îmi păstrez calmul, să nu țip, să abordez situația la rece, ba chiar să mă bucur că am scăpat și din asta.
La final am și recuperat banii, deci a fost ca și cum nu am cumpărat biletele. Deci mă bucur cu atât mai mult că nu am irosit degeaba energie.
Au mai fost tot felul de alte situații – când ne-au furat din camera de hostel și altele. De fiecare dată am stat și am analizat situația, opțiunile pe care le avem. Nu ne-am aruncat să reacționăm.
Să am mai multă încredere în mine
În ideile mele, în ce îmi doresc. Ăsta este un proces continuu. Doar că atunci când am plecat de acasă mi-am pus un obiectiv în minte. Părea așa, realizabil, dar nu neapărat. Nici nu știu cât l-am luat în serios când m-am gândit că așa aș vrea să se întâmple lucrurile.
Realizez că am îndeplinit obiectivul, poate chiar depășit. Pe viitor sper să las cât mai mult dubiile și să am mai multă încredere. Obiectivul era de natură financiară. Dar schimbarea asta a venit la pachet cu:
Să mă iau mai în serios
În ideea de a mă asculta mai mult. De a începe să fac schimbările pe care mi le doresc, despre care vorbesc, dar tot nu le puneam în aplicare. Bifa acestei călătorii a fost și este renunțarea la fumat. Chiar dacă mai fur câte un fum de la Alex din când în când, rămân stabilă pe poziții și în hotărârea mea.
Să mă iau în serios pentru mine nu înseamnă să uit să râd, mai ales de mine. Ci înseamnă să cred că pot face schimbările în bine.
Frica de a nu pierde ceva
Boala generației mele. FOMO. Sufeream acut de această maladie. Să merg și acolo, și acolo, chiar dacă nu merită neapărat. Să nu ratez petrecerile, întâlnirile sau discuțiile cu oamenii. Acest FOMO deseori mă împedică să îmi îndeplinesc obiectivele. Și rareori răsplata este pe măsură.
Recent aproape că nici nu am clipit când am hotărât că nu are sens să mai ajungem până pe Corn Island. Da, locul ar putea să fie frumos, dar e foarte greu să ajungi, biletele de avion arcosta pe la 400 de dolari dus-întors pentru amândoi. E oricum foarte aglomerat, turistic, poluat. Și pentru un călător ar putea să merite, dar noi avem și o perioadă foarte aglomerată de muncă. Avem nevoie de mai mult ore în zile uneori.
Ca să duc lucrurile și mai departe am hotărât și să îmi dezactivez aplicația de Facebook de pe telefon. Tocmai pentru a-mi crește productivitatea. Să știți că merge bine și rareori mă apucă panica de a nu pierde ceva esențial de pe Facebook. Îl deschid totuși cam de 2 ori pe zi din desktop, mai mult pentru că am treabă (setez reclame, programez postări), nu neapărat pentru că vreau să văd ce se mai întâmplă pe Facebook.
Am învățat să prioritizez lucrurile
Nu neapărat pentru că nu prioritizez neapărat bine, ci să o fac astfel încât la final să fiu și eu mulțumită. Să îmi fac timp suficient pentru muncă, dar și pentru relaxare. Concluzia asta m-a lovit recent. Noi muncim aproape în fiecare zi. Am mai povestit despre asta. Nu mai știm nici noi clar când e muncă și când e joacă. Și chiar dacă nu simțim zi de zi, vin momente în care nu trebuie să uit să iau o pauză de la tot. Să stau, să dorm, să îmi încarc bateriile fără să mă simt vinovată.
Cu cât ești mai implicat și uiți să te detașezi, cu atât îți e mai greu să judeci obiectiv.
Călătoriile nu îți rezolvă problemele
Sunt foarte multe discuții despre călători și călătorii. Dacă fugim de ceva, dacă vrem să evadăm, dacă suntem în căutarea fericirii care nu o să vină. Oarecum sunt de acord că o călătorile nu o să îți rezolve toate problemele. Dar eu nu simt că fug de ceva de exemplu. Este un job de vis pe care l-am făcut realitate. Pur și simplu pentru că pot, pentru că tehnologia îmi permite.
Așa cum o fac și mulți alții. Găsești aici povești și exemple. Pentru că locul de muncă de la birou nu mi se potrivea. Dar acum fac aceleași lucruri, doar că de peste tot din lume.
Iar toate aceste călătorii mă pun în situații în care de la căldura biroului nu aș fi fost. Și poate în situația aia nu aș fi avut niciodată ocazia să descopăr unele lucruri despre mine. Pentru fericire eu cred că ai nevoie de câteva coordonate în viața ta care să fie echilibrate. Cât de mulțumit ești sentimental, fizic, psihic, cât de în linie cu filozofia ta de viață trăiești.
Degeaba ești în Patagonia sau România dacă tu tinzi spre o viață raw vegană, dar mănânci burgeri cu cartofi prăjiți. Mijlocul tău este total dezechilibrat între ce îți dorești și cum reacționezi. Nu contează locul în care ești ca să le aliniezi.
Să am încredere în puterea prieteniei
Oamenii vin, pleacă, depășești etape apoi se stinge ca un foc. Dar din când în când apar oamenii la fel de nebuni ca tine cu care păstrezi legătura și peste ani. Prieteniile sunt de multe feluri și toate sunt la fel de importante. Chiar și atunci când la prima vedere nu le-ai da nici o șansă.
Și cel mai important – să nu îmi mai pese ce cred alții
Cred că asta s-a și sesizat din numărul scăzut de articole despre negativism, reacții aleoamenilor și ce mai cred unul și altul despre noi. Viața-i prea scurtă pentru asta.
Astea sunt doar câteva, nu aș vrea să vă plictisesc cu toate revelațiile mele. Sunt curioasă să aflu și ce revelații ați avut voi în ultima vreme. (eu cred că e vârsta mai mult decât călătoria)
Leave a reply