• Menu
  • Menu

Ce fac bloggerii de travel? Jurnal de pandemie 3

S-a discutat și se discută mult despre ce se întâmplă în unele domenii. În bula mea online se discută destul de mult mai ales despre călătorii. Pentru că, iată, puf, peste noapte, ni s-a dus obiectul de activitate. Era ușor să fim toți world travelers când aveam voie să călătorim. Acum e și mai complicat, dar nici nu e recomandat!

Nu știu cum gestionează și cum văd alții situația asta, noi ne păstrăm destul de calmi. În primul rând pentru că momentan călătoritul nu este o prioritate.

Era una dintre sursele noastre principale de venit? Da! Daaaar, am repetat în nenumărate ori pe blog, nu era singura noastră modalitate de a căștiga bani.

Cum stă real treaba cu travel bloggingul? Pe lângă tot glam-ul pe care îl afișează majoritatea pe instagram, noi v-am tot spus că e si nasol. Uneori mulți au crezut că mă plâng. În realitate am încercat să vă păstrez cu picioarele pe pământ. Cred că e mult mai ușor să postezi doar frânturi de adevăr, decât să te expui cu bune și rele, așa cum ești, fără mască, nici măcar de make-up.

Cade un părinte de pe casă (true story), mai ai o boală și trebuie să te tratezi, nu poți să călătorești mereu. Viața e lungă și plină de momente de neprevăzut.

În altă ordine de idei, când ne-am apucat de „viața asta”, am început pentru că asta simțeam să facem pentru noi, conștienți că nu o să țină mereu. Bunica mea de exemplu a avut niște boli ce nu îi permiteau să iasă prea mult din curte, cu timpul a avut nevoie de tot mai mult ajutor și sprijin de la noi, cei din familie. Am fost conștientă de la început că asta mi/ni se poate întâmpla oricând. Și că vom alege fără să clipim familia în locul plajei din Thailanda.

Poate pandemia asta ne învață că nu ne putem baza mereu pe faptul că viața o să ne ofere doar lapte și miere și doar prevăzut. Am plecat la drum conștienți că o să țină o vreme. Lucizi că oricât o să țină, pentru noi o să merite.

Vrem să ne trăim visele măcar o vreme. Și am vrea toată lumea să aibă curajul și motivația să facă asta! Măcar pentru o vreme!

Ca mulții alții, respectăm recomandările autorităților, ne vedem de treabă și așteptăm să se desfășoare evenimentele. Poate multe companii low cost o să dea faliment și o să devină mult mai scump să călătorim cu timpul. Poate, după terminarea crizei, companiile din turism vor încerca să stimuleze cumpărarea cu prețuri super ofertante.

Poate călătoritul și modul în care călătorim o să se schimbe fără cale de întoarcere sau poate în scurt timp totul o să revină la normal.

Ce aș vrea să luați din acest articol este faptul că profesia asta este destul de efemeră și că, doar cu puține excepții, nu e ceva ce poate face toată lumea toată viața. Cât a ținut, a fost frumos, ne-am bucurat de fiecare secundă. Avem în continuare zeci de fotografii și articole de scris din trecut. Poate o vom face în această perioadă.

Și… que sera, sera!

Deci dacă ne întrebați ce facem, facem bine. În limitele în care toată lumea face bine zilele astea. Bucuroși că suntem, că ne avem, că suntem sănătoși, că avem atâtea amintiri, că prietenii și familia sunt bine și sănătoși. Lucizi că și dacă ăsta e sfârșitul turismului așa cum l-am cunoscut până acum, e doar un nou început. Așa cum viața ne-a învățat de atâtea ori până acum.

Voi ce faceți? Cum sunteți? Care vă este perspectiva zilele astea?

A se vedea cum am trecut de la panica

Tu cum te simți zilele astea? Jurnal de pandemie

Spre zona de invățare

Jurnal de pandemie – ce funcționează pentru ridicarea moralului

Cum călătorim fără să părăsim casa? 15+ modalități

Și într-un final spre zona de creștere.

Ce aș face dacă ne lăsăm de călătorii? M-aș conecta altfel cu latura mea care are nevoie de învățare și să îi ajute pe alții.

  • M-aș apuca într-un final de facultatea de psihologie.
  • Aș merge să lucrez cu tineri în centre. De ce nu o fac acum? Pentru că tinerii debusolați au nevoie de oameni în mod constant în viața lor, nu străini ce se prefac doar că ajută câte o lună-două. Au nevoie în primul rând de constanță. Lucru pe care nu pot să îl ofer plecând frecvent.
  • Dacă nu am putea să mai călătorim aș vrea să adoptăm un copil. Fie și dacă doar îl luăm cumva sub aripa noastră.
  • Dacă nu am mai putea să călătorim aș vrea să mă implic și să mă dezvolt altfel, pentru că nu doar călătoriile pot să îmi ofere lucrurile de care am eu nevoie.

Pe final vă las un test pe care mi l-am făcut și m-a ajutat să îmi clarific aceste lucruri din capul meu. Găsești aici testul.

The 24 Character Strengths
In the early 2000s, something groundbreaking occurred in the social sciences: Scientists discovered a common language of 24 character strengths make up what’s best about our personality. Everyone possesses all 24 character strengths in different degrees, so each person has a truly unique character profile. Each character strength falls under one of these six broad virtue categories, which are universal across cultures and nations.

Să ne cunoaștem mai bine

Nu mi-am dat seama că o să mă întind atât de mult cu acest articol, dar sper să vă ajut. Testul meu mi-a spus că top 5 puncte forte ale mele sunt: Love, Love of learning, kindness, curiosity și judgment. Fapt ce în primă fază m-a dezamăgit, pentru că speram la atribute ca – bravery, leadership (cu toate că știu că îmi lipsește), ori măcar social inteligence. 🙂

Eh, fiecare cu punctele lui forte… iar eu am înțeles că pentru mine sunt multe alte lucruri ce mă fac fericită. Să exersez o limbă străină, să petrec timp cu Alex și să îl fac să se simtă bine, să țin legătura cu apropiații.

Înțeleg și de ce să călătoresc alături de Alex prin lume îmi satisfăcea atât de multe nevoi simultan. Am găsit și aici o soluție. De ziua lui Alex ne-am luat „pian” (mă pricep atât de mult la muzică încât nici nu știu cum să îi spun). O să învățăm în continuare împreună, dar altfel. Adică el o să mă învețe pe mine și o să învețe și el și o să cântăm împreună, pentru că el cântă și la chitară. Pfiu! Ce propoziție lungă.

Ce încerc să vă spun? Încercați să descoperiți ce vă face fericiți și alte modalități prin care să vă acoperiți acele nevoi. Job-ul pe care îl aveți sau titulatura sunt doar o bucată din voi. Nu vă lăsați pradă disperării, nu vă comparați cu alții.

Sper testul de abilități și ideile de aici să vă ajute.

Dacă ai ajuns până aici și lucrezi în domeniu, m-a inspirat într-un fel să scriu asta și discuția de azi a celor de la 2performant.

Și nu pot încheia altfel decât cu asta:

Sperăm că sunteți bine!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.