Îmi place foarte mult funcția asta care îți arată ce făceai anii trecuți pe vremea asta. Noi anul trecut pe vremea asta ne luam la revedere de la Oceanul Pacific.
De la America Centrală, de la valuri, zile în soare în Costa Rica și urcat pe vulcani în Nicaragua. În timpul ăsta spuneam la revedere și problemelor.
Mai întâi am intrat amândoi într-un soi de hău negru, nu aș vrea să arunc așa lejer cu cuvântul depresie.
Eram prin Nicaragua și mă întrebam “De ce ne sabotăm“. Eram și dezamăgiți pentru că ni se părea că muncim cam mult vs câți oameni ne apreciază fotografiile și videourile. Mai exact materialul ăsta, pentru care noi chiar am muncit destul de mult, a fost sămânța acelei perioade proaste. Chiar dacă poate rezultatele nu sunt wow sau pe măsură, noi am investit mult timp și energie.
Inevitabil am început să ne întrebăm dacă are rost, ne gândeam că poate nu e de noi să facem asta. Și multe alte întrebări.
La foarte scurt timp am rămas fără TOATE cardurile (poți să citești despre asta aici), ca mai apoi să înceapă proteste violente în Nicaragua. Aia nu a fost cea mai bună perioadă a noastră, clar! Am promis că nu îmi mai fac niciodată breton. 😉 De la acel breton cred că a pornit totul. 😛
Ne-am speriat, majoritatea turiștilor erau cuprinși de un fel de psihoză care prevestea doar atacuri, închiderea granițelor și alte panici.
Am plecat spre Costa Rica într-o dimineață în care mă îndoiam dacă e ok să plecăm așa devreme, cu puținii bani cash pe care îi mai aveam ascunși inclusiv în șosete. 🙂 Nu sunt prea mândră de mine chiar și azi. Auzi, să îmi ascund bani în șosete…
Nu am avut nici cea mai mică problemă până la graniță, dar atâta citisem despre blocaje pe drumuri, că nici nu mai știam ce să cred și cum e mai bine să procedăm. Social media te înebunește mai ales în momente nesigure.
Anul ăsta
Ne uităm unul la altul uimiți și ne întrebăm: a trecut doar un an de la Nicaragua și Costa Rica? Fiecare an de când ne-am dat demisia se simte ca cel puțin trei.
Doar în ultimul an am revenit din Costa Rica, am vizitat Maastricht și am petrecut un 1 mai fantastic alături de prieteni.
Am plecat la Piatra Neamț, apoi într-un tur prin țară pe la bunici, Afterhills la Iași și apoi Cluj. Am plecat prin Balcani (Bulgaria, Macedonia, Albania, Muntenegru, Croația), am experimentat Transilvania Train, ne-am îndrăgostit de Veliko Tarnovo (și a fost o surpriză chiar și pentru noi), am ajuns și în Georgia iar apoi am descoperit o grămadă de locuri interesante din Polonia. N-am stat prea mult pe acasă iar pe final de an ne îndrăgosteam de Cipru.
S-au adunat multe altele de care nu îmi amintesc, sau despre care nu am scris pe blog. Vă dați seama și v-am mai spus că ne place să mai păstrăm lucruri și pentru noi.
Am început să ne schimbăm obiceiurile. De sărbători stăm mai degrabă alături de cei dragi. Mi se pare că de la un an la altul încep să devin tot mai apropiată de familie.
Uneori mi se pare că suntem incredibil de leneși, dar văzând cât de multe lucruri facem totuși, îmi dau seama că poate viața noastră se plimbă doar între extreme. De la extrem de activ la extrem de static.
Anul nici nu a început bine și deja am fost prin insulele Azore, un vis mai vechi care aștepta la coadă, iar înainte de sărbători ne-am îndeplinit alt vis! Am revenit din tura superbă cu autorulota până în Cappadocia. Urmează să plecăm în Deltă, apoi spre o altă destinație surpriză.
Față de anul trecut pe vremea asta am prins ceva mai multă încredere în mine. În unele momente de panică îmi spun: ne-am întors noi cu bine acasă și am scos capul la lumină din protestele din Nicaragua, nu trecem noi și de <<inserează orice hop minor apare>>. Apar hateri pe internet? Materialele muncite mi se pare că nu sunt apreciate destul? Viața e greu. Step up, go big or go home.
Ce voiam să spun? Că orice perioadă neagră, fie ea doar în capul nostru, trece. Ce ne ajută atunci când nu suntem bine? Mai ales psihic? Faptul că știm că nimic nu este permanent! 😉
Multumim pt impresii, sunt interesate si unele de folos, altele pentru cultura generala caci nu vom ajunge prin toate locurile descriseBafta in tot ce faceti,sunteti niste tineri curajosi,succes la lipait.
Multumim frumos!
Love you hun, keep doing what you’re doing! 🙂
Love you back! Big big hug!
Hei, ma bucur ca impartasiti cu noi toate astea! Nu multa lume recunoaste si fac publice ‘perioadele negre’ din viata lor. Pe mine una, ma ajuta si le iau povestile altora ca pe niste exemple din care pot invata…
mult succes!
Iar noi ne bucuram ca sunt de folos. Am incercat mereu sa impartasim si din partea urata a vietii pe drum. Poate ar trebui sa facem si mai multe video pe subiectele astea! Hugs!
Capul sus și continuați să fiți cine sunteți 🙂 Poate nu vă citesc în fiecare zi sau nu atât de mult cât mi-aș dori, dar să știți că aprecierile nu sunt doar suma vizitatorilor într-o zi pe pagină 🙂
Anii au trecut repede, îmi aduc aminte că parcă mai ieri anunțai că o luați pe cont propriu și plecați în lume fără un bilet de întoarcere (prima dată).
Hello, multumim Claudiu! Da, a fost o perioada, apoi ne-am revenit. Chiar au trecut repede 3 ani, dar in acelasi timp am adunat atatea schimbari de peisaj si intamplari incat parca au trecut 3 vieti :)).