Azi sunt tare emoționată! Acum nouă ani lansam la apă blogul de față. În martie 2012 am înregistrat domeniul Lipa-Lipa și tocmai în august am început să public primele articole. Ce aventură ca un rollercoaster au fost acești nouă ani!
Repet în minte, nouă ani, și parcă nu îmi vine să cred. Aș vrea să știu cât timp a fost dedicat doar blogului. Pentru că de șase ne-am dat și demisia, intuiesc eu că destul de mult.
Când l-am pornit, habar nu aveam la ce să mă aștept. Nu aveam absolut niciun plan. Doar dorința mea de a scrie și plăcerea cu care călătoresc și descopăr locuri și oameni noi.
M-am amuzat mult citind primul articol. Nu mai știu exact cum arăta inițial, știu sigur că l-am modificat la un moment dat. Și adevărul este că nu s-au schimbat prea multe în anii ăștia. Încă sunt Simona care reușește să intre în situații interesante*. Uneori și o vizită până la supermarket poate să fie o aventură când ești pe lângă mine. Alex poate să confirme.
*Nu știu cum să le spun, așadar le spun generic – situații interesante. Fie că mă duc la analize și reușesc să intru într-o situație stânjenitoare, că ne cazăm undeva frumos și plecăm în urletele proprietarului (fără să fie vina noastră), ori că azi am cunoscut doi oameni și peste două luni le administram resortul și trăiam viața lor, am geanta plină de povești. Majoritatea dintre ele se învârt în jurul oamenilor întâlniți și cel puțin 90% au fost cu Alex lângă mine.
Cele mai multe povești “altfel” le-am scris împreună în acești nouă ani.
- Când am făcut pană în padurea de tâlhari.
- Răsăritul ăsta de soare din El Salvador, America Centrală.
- Și răsăritul de pe un deal mai în deșert în Iran. Îl vedeți în video-ul de mai jos, de la 1.04. Pe fundal se aude chiar ghidul nostru cântând.
- Când am fost în Iran cu totul. Prima noastră plecare împreună în calitate de cuplu. Multă lume ridică sprânceana când aude. Nu ați mers și voi în Grecia, Paris, Veneția? Ceva romantic?
Pentru noi a fost o aventură romantică în felul ei. Până la urmă cel mai bine se vede romantismul în cât te poți baza pe celălalt. Iar noi în acele câteva săptămâni am trecut prin atât de multe situații cu potențial stresant, dar pe care le-am transformat, cu un strop de magie, în amintiri frumoase si amuzante cât pentru o viață, că nu avea cum să fie decât “make it or break it”.
Și dacă tot am pornit pe panta asta, a amintirilor, mi-au venit în minte și plimbările cu trenurile în Sri Lanka.
Sau când am pus autorulota în văile din Cappadocia și am stat acolo o săptămână. Aveam deja restaurantul nostru și știam ce feluri noi de mâncare vrem să încercăm din meniu, ne-am împrietenit cu niște localnici și am stat la povești și băute cu vișinata lui tata în peștera lor. 🙂
Răsăritul de soare în Bagan, ori peste Transalpina. Multe dintre poveștile noastre, dacă sunteți curioși, le găsiți și în acest articol mai vechi. În esență am rămas la fel, dar ne-au schimbat și ne-au șlefuit mult pe amândoi toți acești ani de călătorii.
Îmi place mereu foarte mult aniversarea blogului pentru că intru pe panta asta melancolică, răsfoiesc paginile din acest jurnal online și îmi amintesc de momentele trăite. De la simulatorul de zbor din Singapore și până la peisajele superbe din România.
Nouă ani din energia noastră în acest proiect online care a crescut și tot crește nesperat de frumos parcă. De la 28.000 de cititori în cele câteva luni din 2012, ca anul trecut să fie peste 1.300.000. O vreme nu îmi puteam imagina așa ceva nici în cele mai frumoase vise. Acum? E doar un trigger să depășim. Cu ocazia asta îmi amintesc să stau să mă și bucur.
Cele mai bune povești
Cele mai bune povești rămân însă cele pe care nu le-am scris și nu le-am filmat. Cele pe care le-am lăsat să curgă de la sine, fără să încercăm să le comprimăm și în povești pentru alții. Ci le-am păstrat doar ca suveniruri pentru noi.
Apropo de situații ciudate, tot răsfoind mi-am amintit de articolul ăsta. În care am povestit câteva. Am retrăit foarte viu experiența, m-am teleportat iar pe terasa aceea și am văzut rusul din dulap. Cum se uita Alex la mine, cu privirea lui de “ce-i cu ăsta”, cum mă uitam eu la el înapoi, cum așteptam să deschidă cineva ușa să îl găsească…
Deseori nu spunem toate poveștile pentru că nu toți oamenii pe care îi întâlnim vor să fie filmați ori pozați ori să se povestească despre ei pe internet. Unele povești sunt jenante, altele sunt calde și personale.
Și pentru că fiecare dintre noi e suma oamenilor pe care i-a întâlnit și a poveștilor pe care le-a trăit, sunt toți cu noi și parte din cine suntem azi.
Ne-am plictisit de călătorit și călătorii?
O să vă surprindem, dar nu încă. Ne place mult, chiar dacă și vremurile ne-au încetinit ritmul. În timp ce scriam, îmi aminteam sentimentele alea minunate de emoție de necunoscut cu fiecare țară nouă prin care mai ajungeam.
Curiozitatea aia de neoprit ce te cuprinde când ești într-un loc nou și vrei să îi înhați toate secretele.
În același timp îmi amintesc și oboseala, refuzul de a mai explora ceva nou. De la lux la sărăcie lucie, le-am cam trăit pe toate. Din cauza asta îi și spun rollercoaster. Îmi și place.
Unde mai mergeți? Ce planuri aveți?
Cu toți cei pe care i-am întâlnit în ultima vreme am avut conversația asta. Nu știm unde o să ne poarte drumul, știm că ne poartă.
Știm că nu călătorim și nu am călătorit niciodata pentru alții, a fost mereu destul de egoist, pentru noi. Nu am ales destinațiile nici în funcție de popularitatea lor și nici în funcție de like-urile pe care ni le-ar aduce. Am mers unde locurile ne-au chemat. Și plănuim să facem asta în continuare.
În toamnă avem nunta, deci o să stăm pe aproape pentru că suntem ocupați cu asta. Apoi, lunile de miere, în mod ideal, ni le vom petrece în roadtrip-ul ăla (pe care îl plănuim de ani de zile) până în Portugalia, în funcție de cum evoluează situația pandemică. Suntem amândoi vaccinați, deci avem speranțe mari că se întâmplă.
9 ani de lipa-lipa
Pe voi, gașca asta de oameni curioși și călători, sperăm că reușim să vă inspirăm cu fiecare destinație.
A fost ca o urcare pe munte, cu răsete și plânsete, cu pierdut toată baza de date de fotografii, cu articole scrise și nepostate niciodată, ori cu prea multe articole scrise degeaba, dar și cu articole care au ajuns la sute de mii de oameni.
Momentan suntem la un refugiu, sperăm noi că nu am ajuns încă în vârf de aventură.
Vă mulțumim că sunteți cu noi, că pe conturile noastre se strânge mereu atât de multă energie bună! Știu că nu răspundem mereu, asta se întâmplă pentru că încercăm să mai trăim și real, nu să fim mereu online. Am scris și despre asta aici.
Iar acum pe final îmi vine în minte postarea asta de pe Facebook, unde s-au strâns atât de multe comentarii frumoase și de încurajare!
Poate nu e mereu ușor să te expui online, dar când vezi toată energia asta pozitivă, merită!
Vă mulțumim! Ne vedem și anul următor, tot aici! Trecem la aniversări din două cifre. Este cel mai mare clișeu, dar se potrivește foarte bine. The best is yet to come. ❤️
Cine știe, poate anul următor facem și o petrecere! Ai veni la o petrecere Lipa-Lipa?
Leave a reply